Pavel Stratan – Șeaca.
La club deseară, cum se termină discoteca,
Fetele pleacă, rămân băieții, să joace șeaca.
Sub scări la club începe jocul,
Iar sponsor general în seara asta-i polobocul.
Fiecare care are bani și nu vrea să se culce
Are voie să rămâie, cine n-are bani – se duce.
Toate ușile se-nchid, din toate părțile
Banii se aud foșnind, se taie cărțile.
Dar eu, mă uit la bani și tac
Mitel, dar banii de-amu-mi plac,
Și chiar, de n-am atâția ani
Aici, îi chestia numa-n bani.
Ai bani – e bine, joci cât vrei
Pui bani cu gândul bani să iei
Da banul e ochiul dracului.
Toți vor ca să câștige-n joc
Vor toți, dar nu au toți noroc..
Te doare, dar iară scoți și pui.
Din mână-n mână, îmi plac cum banii se-nvârtesc
De la „Chiron” se duc la „Cota”, de colo jos gramada cresc
Văzând cu ochii grămăjoara crește mare, tot mai mare
Oare cine o să pună mâna pe așa onoare?
Mă uit la Ghiță, cum lângă bani se dă alături
Gânduri grele îi ascut dinții, ochi-i fug în lături
El presimte cum de parcă banii toți la dânsul damu-s
Cred c-așa prezicere fixă nu avea nici Nostradamus..
Da eu, mă uit la bani și tac
Mitel, dar banii toți îmi plac.
Și-aș vrea, pe banii de la cărți
Să pot, să pun mâna pe tați
Câți bani tu n-ai avea, mai vrei
Dar când îi pierzi, îi vrei măcar pe-ai tăi să-i ai.
Degeaba la dânșii tu te rogi.
Dar când în buzunar la tine iară-s mulți
Tu iară-i vrei pe toți, dar de-ai tăi tu uiți
Asta-i treaba, cu banii când te joci.
Canistra-i goală, da-aicea nimeni nu pierde timpu
Fecare pune câte-o rublă și tot e simplu
Cineva se duce după vin, iar altu vine
Tot e bun, da tot mai bine e când, când e mai bine.
Arată unde ai mai făcut vreodată-n viață –
De la ora zece seara pan-la.. pan-dimineața.
Atâția bani câți cineva ar trebui să scoată sfecla
Un an de zile așa-i c-aici numai; numai la șeaca
Se mai întâmplă și câteodată când pierzi
Tu scuturi buzunarele și-ți tremură mâinile când vezi
Și banii tăi lucrați de-un an cum pleacă, dar tu rămâi pe ace
Și vrei să faci ceva, da ce să faci? Nu ai ce face.
Pe unde numai n-am jucat șeaca – și-n pod la baie,
În toaleta școlii tot, și-afra-n ploaie,
Pe scări la primărie, în casa la Balaban, și-n beci la Fon
La stația de autobuz, și chiar la Farlea în șopron
Îmi place șeaca, și-ntotdeauna am să joc
Și chiar de nu se-ntâmplă-ntotdeauna să am noroc
Îmi place-azartul care-n atmosfera jocului se face
Îmi place jocul care-l joc tot cu băieți care le place
.. Vor trece anii, cum au trecut și pan-amu
Da eu s-o sută de procente ca nimeni n-o să zică „nu”
Dacă deseară ne-ntâlnim la club și iarăși scoatem banii
Tăiem cărțile, le dăm și ne întoarcem iar în anii
Unde eu mă uit la bani, și tac
Mitel, dar planuri mari îmi fac.
Și chiar de nu-mi ajunge-n cărți
Un tuz, oricum îi aștept pe tați.
Hai, toți cu toții la Niscani
Unde șeaca-i „fabrica de bani”
Dar viața și noaptea merge-n toi
Unde toți joacă șeaca și cinstesc,
Unde toți banii se îngrămădesc,
Unde șfara ne dă speranțe noi.
Hai, toți cu toții la Niscani
Unde șeaca-i „fabrica de bani”
Iar vinul se dă ușor pe gât
Unde toți joacă șeaca și cinstesc,
Unde toți banii se îngrămădesc,
Unde șfara ne dă speranțe noi.
Cât banii sunt în bănci
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera jocurilor de noroc (șeaca) într-un club, cu accent pe emoțiile și riscurile implicate. Este o rememorare nostalgică a serilor petrecute cu prietenii, unde banii și norocul se împletesc.