Îmi amintesc la școală prima dată
Când mama cu de-a sila m-o adus
Din urmă mă împingea săracu’ tata
Și-amu’ țin minte atuncea ce mi-o spus:
‘Mai sunt copii da’ rai ca tine nu-s!’
Da’ tata tace, da’ nici mami să vorbească nu prea sta
Tot ce se face, tot se face-nspre bine, iaca așa.
Refren:
Eu mă mai duc pe-acasă și pe școală trec
Chiar de-ai mei nu mai sunt
Da’ viața-i frumoasă și-ar fi păcat să plâng
Da’ plâng..
II
În mâna stângă strâns țineam o floare
Călcăm ușor pe papucei și rar
Habar n-aveam ce-nseamnă să fii mare
Da’ în ghiozdanu’ verde cu buz’nar
Aveam ascunsă pâine cu zahăr.
Da’ tata tace, da’ nici mami să vorbească nu prea sta
Tot ce se face, tot se face-nspre bine, iaca așa.
Refren:.
Da’ plâng..
Da’ plâng..
Da’ plâng..
Da’ plâng..
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, mai ales prima zi de școală și relația cu părinții. Versurile exprimă un sentiment de pierdere și dor, dar și acceptarea faptului că viața merge înainte, chiar dacă dorul persistă.