Pavel Stratan – S-O-Nsurat Băieții

S-o-nsurat băieții și-au toți soție,
Numa’ uite că niciunu’ nu poate s-o ție,
Cum se lasă seara toate se-nțeleg și pleacă,
Numai eu nu mă însor, cum o fi mai răbd oleacă,
Să văd alții cum se lunecă și tund în bară,
Numa’ eu, de bine ce mi-i, stau cu fetele pe-afară.
Da-ntr-o seară, gata, uite iese Luna,
Îl întreb pe tata dacă să mă-nsor cu una.
Numa’ nu știu fata care vre’ s-o ieu de soție,
Tot atât îi plac de tare, cât și ea îmi place mie.
„Să-ți ajute Domnul, da’ ascultă-mă pe mine:
Nu uita ce-ți spune tata, că de-amu’ am fost ca tine”.
Ce-țelege tata? Nu-nțelege nica!
Principalu’ fata care-mi place „Da!” să zică,
Da’ pe urmă restu’ tot se face, bani să fie
Și puțina sănătate, măcar pentru ani o mie.
Că mai multe, vrei nu vrei, cu timpul tot apare,
Cineva de Sus se uită și ne dă la fiecare.
Uite, de exemplu, Zina ce-a avut și are,
Are-un metru și jumate numa’ de picioare.
Numai zic de buzele care, vrei cu buzele să achipui,
Nici nu-mi pot închipui măcar cum aș putea să-mi închipui.
Ori de ochii care-i are mari ca marea cea adâncă,
Dacă s-a uitat la tine, tot mai vrei să uite încă.
Da’ s-o vezi pe Clara, clar ți-i fără de „doar” și „poate”,
Poate tot ce poate-o fată și ceva mai poate.
Nu știu ce, da’ toți se miră și la toți li-e bine
Mai ales când stai o noapte, o aștepți și ea nu vine.
Da’ și dacă vine, nu știu alții, da’ eu pe-o seară
Pentru fata asta dulce-s gata să muncesc o vară.
Valea stă-n vale, da’ Lida-n deal trăiește,
Lelea îi mitică, da’ degrabă crește.
Pot să zic că Nina-i mare.. nu zic, da’ oricum e bună,
Când îi singură acasă eu o sun și ea mă sună.
Noi de-o vorbă fără de-o vorbă, dintr-o vorbă ne-nțelegem,
Dac’ avem de-ales din două: „Da!” și „Nu!”, noi „Da!” alegem.
Nu mai zic de Raia, Iadu’ îi de mine,
Când mă uit la dânsa, frate, mi se face bine.
Mai ales când se apleacă, vântu-i mișcă rochiu’,
Eu mă fac că nu văd nica, da’ de-acicea „Văleu ochiu’!”
Văleu tot ce mi se mișcă și plăcut mă doare!
Doare da acuşi îmi trece, trece ș-apoi iar mă doare.
Da’ mai tare și mai tare-mi place de Marica,
Are uno piesso importanto – „jucărica”.
Numa’ că te joci cu „jucărica” după ce se strică,
Iaca asta înțeleg și eu.. „jucărica”.
Da’ pe urmă fugi, că dacă te prinde tata lu’ Marica,
Ori te-nsoară cu dânsa ori îți rupe și ție „jucărica”.
Da’ eu îs slab de fire când mă uit la fete,
Ori mă duc la Mănăstire ori mă-nsor cu toate.
Da’ și dacă-i drept în viață, omu’ are numa’ o viață,
Apoi cred că Mănăstirea e pe-al doilea loc din faţă,
Da’ pe primu’ loc rămâne așa cum trebuie să rămâie
Mă-nsuram oleacă, dar oleacă las pe mâine..
Da.. la-la-la-la-la-la-la
Da.. la-la-la-la-la-la-la
Da.. la-la-la-la-la-la-la
La-la-la-la-lai-la-la-la-la-la
Ta-tara-tam, ta-tara-tara-ta-tam
Da.. la-la-la-la-la-la-la
Da.. la-la-la-la-la-la,
La-la-la-la-la-la-la-la-la-la
La-la-la-lam..