Pavel Stratan, Încă nu-nvățam pe-atunci la școală..
Încă nu-nvățam pe-atunci la școală,
Încă șase anișori n-aveam,
Când m-o prins tata afară,
Cum trăgeam dintr-o țigară,
Și paharul în mână îl țineam,
Da’ când mi-o tras vreo două labe,
Eu vorbeam, dar pe silabe,
Că nici singur nu înțelegeam,
Ce vrea tata de la mine,
Dar mai pe urmă am înțeles ce vrea,
Nu știu cât era de bine,
Dar țigara, ca pe pâine,
Mâncam, dar tata se râdea,
Stai, tat-oleacă, tată,
Nu-i țigara ciocolată,
Nu se lunecă pe gât,
Nu vrea!.
Da’ restul tot mergea ca ceasul,
Până când odată, frumușel,
Eu întâmplător prin casă,
M-am împiedicat de masă,
Și-am căzut cu mâna-n portofel,
Dar când am dat scot paraua,
Hop! și tata cu cureaua,
Poc! Văleu! Poc! Văleu!
Stai tat-oleacă, nu mă bate,
Da’ să-ți spun de-odată ce-am crezut,
Eu am crezut că portofelul,
Cu copeici i-al lui bunelul,
Și chiar mă gândeam acum să-l duc,
Dar să fi știut că-i al tău,
Se vede că poate că nici nu-aveam să mă-mpiedic,
Să fi știut, tată, dar n-am știut!.
Bani la toți le trebuiau atuncea,
Cum și-acum le trebuiesc la toți,
Dar știi cum e la noi la țară,
Banii nu prea stau pe-afară,
Ș-am deschis portița la coteț,
Într-acolo, scot desaga,
Huli-huli, ga-ga, ga-ga,
Și anin de gât vreo două rațe,
Dar tata stă după portiță,
Și așteaptă, Oare ce-o să-i spun,
Dar eu, să nu tac, zic:
Tată, astea două rațe,
Mă temeam să nu înghețe,
Și de-aia le-am băgat în sac,
Dar dacă tu compari cu saga,
Ce zic eu de Ga-ga, ga-ga,
Uite chiar acum le scot din sac.
Dar într-o zi din polobocul tatei,
Nu știu cum de-o doagă-o dispărut,
Dar când o dat tata să-l dreagă..
Când se uită, nu-i o doagă,
Eu am vrut să fug, dar n-am putut,
Unde-i doaga! Iaca doaga,
Este, numai nu-i întreagă,
Eu din-trânsa schiuri mi-am făcut,
Tată, lasă polobocul,
Uite în grădină ce-i frumos, ca-n Paradis,
Știrța noastră o arde focul,
Cred c-așa i-o fost norocul,
Eu de dânsa nici nu m-am atins,
Drept că jos, între gunoaie,
Foc am dat la câteva paie,
Restul cred că singure s-o aprins.
Tată stai de mă ascultă,
Dacă vrei să-ți spun ce-am mai întors,
Numai că de-odată-ncearcă,
Bea puțină Valeriancă,
C-ar putea să-ți fie de folos,
Amuș. Știi cojocul cel din cui?
Ap, iaca, de-amu nu-i,
L-am tăiat și mi-am făcut mănuși.
Sensul versurilor
Piesa descrie întâmplări hazlii din copilăria naratorului, pline de năzbâtii și încercări de a scăpa de pedeapsa tatălui. Fiecare vers evidențiază o nouă aventură, de la fumatul pe ascuns până la transformarea doagei de poloboc în schiuri.