Era târziu și eram singuri,
Ca pomii desfrunziți și goi,
Doar ploaia murmura în picuri,
Plângând uitările din noi.
Uitată-i clipa de iubire
Din noaptea teilor vrăjiți?
Trecutul e doar amintire,
În față-s anii netrăiți..
Dar buza mea-i atinge buza
Și ochii ei îi prind pe-ai mei,
O patimă răscoală spuza
Și cresc a dragostei văpăi.
Uitați de clipa trecătoare,
Căci viitoru-i nenăscut!
Din dragoste nemuritoare,
Faceți un zid de netrecut!.
Plecați prin viață mână-n mână,
Încrezători ca doi copii!
În urma voastră să rămână
Durerile din ani pustii….
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regăsirea iubirii într-un moment de singurătate și melancolie. Îndeamnă la trăirea prezentului și construirea unui viitor împreună, lăsând în urmă durerile trecutului.