Șapte țări și șapte mări aș fi cutreierat
Să te găsesc mereu acolo unde te-am lăsat
Și până la nori în basme-n care sunt doar sori te-aș fi ținut.
Și dacă rele se întâmplă aș fi fost aici
Nu trebuia nici să mă chemi, știai că am să vin
Și până dimineață tac și te ascult fără cuvânt.
Tu nu ești lumea mea
Dar lasă-mă să-ți dau măcar o parte din ea
Să ne găsim de unde ne-am pierdut
Și să plecăm în zbor de pe pământ.
Și când se spulberă castelele ce le-ai clădit
Știi că eu am să te iubesc chiar dacă n-ai nimic
Chiar dacă norii-ți stau în soare și lumea pare grea.
Și dacă rele se întâmplă încă sunt aici
Nu trebuie nici să mă chemi, tu știi că am să vin
Și până dimineață tac și te ascult fără cuvânt
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul și sprijinul necondiționat față de o persoană dragă, chiar și în momentele dificile. Vorbitorul își oferă sprijinul și iubirea, dorind să ajute persoana respectivă să se regăsească și să depășească obstacolele.