Multe râuri avem de trecut
Și nu găsesc drumul spre casă
Casa mea e un loc cu soare mult
De oamenii lor le mai pasă.
În deșertul de asfalt copiii plâng
Și oamenii se bat pentru nimic
Între blocurile gri bătrânii mor
Și nimănui nu-i pasă că se sting.
Tu nu vezi
Paradisul meu e același cu al tău
Dar tu te joci de-a Dumnezeu
Tu nu vezi
Că mergem toți pe un drum închis
Și vise multe sparg în spațiul încins.
Multe râuri avem de trecut
Și nu mai avem timp să ne întoarcem
Doamne, spune-mi tu ce-i de făcut
Căci vocea mea se pierde-n noapte.
Într-o lume-n care totul costă-n bani
Iubirea pentru oameni nu mai e
Cei ce aruncă piatra-n noi, cei păcătoși
Sunt cei ce-nneacă lumea-n minciuni.
Tu nu vezi
Paradisul meu e același cu al tău
Dar tu te joci de-a Dumnezeu
Tu nu vezi
Că mergem toți pe un drum închis
Și vise multe sparg în spațiul încins.
Cine ești tu să-mi spui ce-i bun sau rău
Când tu poate nici nu ai găsit drumul tău
Tu nu vezi.
Tu nu vezi
Paradisul meu e același cu al tău
Dar tu te joci de-a Dumnezeu
Tu nu vezi
Că mergem toți pe un drum închis
Și vise multe sparg în spațiul încins.
Tu nu vezi
Paradisul meu e același cu al tău
Dar tu te joci de-a Dumnezeu
Tu nu vezi
Că mergem toți pe un drum închis
Și vise multe sparg în spațiul încins.
Tu nu vezi că plec…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică la adresa unei societăți indiferente și materialiste, în care oamenii suferă și visele sunt distruse. Se vorbește despre pierderea valorilor umane și despre incapacitatea de a vedea realitatea din jur.