Închid ochii și văd amiaza de toamnă,
Unde între sărutări și îmbrățișări
Viața mea s-a schimbat.
Și fără să îți cer nimic cu atâta inocență,
Eu am descoperit că ești prima mea dragoste.
Apoi au venit zilele în care tristețea
A furat visele inimii mele.
Te-am căutat, dar nu am avut niciodată răspunsuri
Nici astăzi nu înțeleg ce ne-a separat.
[refren]
Dar eu te iubesc, te iubesc.
Și chiar dacă viața a trecut,
Te am aproape
Nu pot să neg,
Mor de iubire.
Dar eu te iubesc, te iubesc.
Și chiar dacă îți revine durerea,
Te port ca un tatuaj, în inima mea.
Acum apare destinul
Și ne unește iarăși.
Am crezut că povestea noastră
Era un tren care a trecut.
Un tren care în el,
Doar gândindu-te,
Ma umplu de frică,
Niciodată nu aș putea să te uit,
Prima mea dragoste..
[refren]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dragoste din trecut, marcată de amintiri frumoase dar și de despărțire. Naratorul își amintește cu nostalgie de acea perioadă și de impactul pe care l-a avut asupra vieții sale, exprimând regretul și dorința de a reînnoda legătura.