Baby, tot ce-am avut, rămâne între noi
Amândoi am împărțit soare și ploi
Nopți lungi pe perne moi, stând goi
Visând la viitor, cu ochii-nchiși și-apoi.
Ne iubeam până-n zori, cuprinși de fiori
Fără să ne pese de urmări
Nebuni de dor, îmbătați de amor
Fără să ne pese de urmări.
Cu lumea la picioare, parcă pluteam pe-un nor
Și totul părea ușor, chiar dacă nu era
Eu un copil nebun, dar tu știai deja
Ce-nseamnă viața asta și nu-ți păsa.
Atâta timp cât lângă mine găseai liniștea
Și nu pot nega ce este adevărat
Câte am învățat, cât m-am maturizat
Și poate e păcat că ne-am pierdut visul
Pentru că noi am fost ce n-a văzut Parisul.
Iar gustul de madlenă îți va reveni de fiecare dată
Când îți vei aminti
Ce n-a văzut Parisul, doar în fotografii
Ai mai putea găsi
Ce n-a văzut Parisul
Parfumul ce-a rămas, răspunsul fără glas.
Nu știam dacă-i adevărat sau mi se pare
Cum din doi, peste noapte, unul dispare
Frică, detașare, durere, alinare
Stări care mai de care și gânduri neclare
Dar baby, e vorba de asumare
Când nu sunt alte căi, rămâne o singură cale
Pentru fiecare, cu sensuri diferite
Iar trecutul păstrează cele mai frumoase clipe
Și știi ce, eu unul sunt chiar bucuros
Pentru tot ce-a fost, un drum cu dus și-ntors
Poate-n dragoste nu sunt un norocos
Dar mai bine așa decât implicat și fără rost
Și recunosc că poate am greșit
Dar e dreptul meu s-aleg așa cum simt
Acum totul s-a sfârșit, nimic n-a mai rămas
Doar parfumul tău și răspunsul fără glas.
Iar gustul de madlenă îți va reveni de fiecare dată
Când îți vei aminti ce n-a văzut Parisul
Doar în fotografii ai mai putea găsi ce n-a văzut Parisul
Parfumul ce-a rămas, răspunsul fără glas
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație intensă și pasională, dar care s-a terminat. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, recunoaște greșelile, dar acceptă finalul, păstrând amintirea parfumului și a unui sentiment unic, "ce n-a văzut Parisul".