În Popa Nan stă un bărbos bătrân și fotograf
Pustii de pe stradă spun că e un zeu.
Știe chiar de ești om bun sau rău
După chipul, după chipul tău.
Sub o streașină-i statuia unei fete gri
Sprijinind un coș cu struguri de ciment
Jos în casă stau trei fete vii
Cu comportamentul indecent.
Popa Nan e-o stradă-nspre Hala Traian
De la Foișor până-n Piața Vitan.
La un colț e-o florăreasă ce ne vinde flori
Mereu plânge din nimic și-are păr creț.
Când râde rar, numai la sărbători
Toate florile ei nu mai au preț.
În Popa Nan e-o frizerie fără mușterii
Pensionarii stau în pragul ei la taifas,
Iar frizerul gras și chel dă glas
Unor melodii de cheflii.
Zilnic trece un poștaș, cu ochii de cafea
Toate fetele-l citesc și-i scriu vederi,
Numai fata lui ce stă în cartier
Nu e nicăieri, nicăieri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stradă tipică din București, Popa Nan, cu personajele sale pitorești și atmosfera specifică. Evocă un sentiment de nostalgie și familiaritate, surprinzând fragmente din viața cotidiană a locuitorilor.