Aveam 22 de ani când m-am căsătorit, am făcut o greșeală, am luat-o mai mare, am luat-o cu 3 copii, m-am cununat, am divorțat, am plătit pensia alimentară, cheltuieli de judecată, am pierdut casa, în care am făcut atunci un șoc nervos: eram, lucram la tramvai la depou în Colentina. M-am dus la spital, am fost internat vreo 3 luni de zile în spital la Balaceanca la recuperare. Am lucrat cât am putut să lucrez. Când mi-am revenit cu bani să pot să îmi iau o cameră cu chirie, atunci m-au dat afară.
Cheloo:
Femeia e o straină care se f**e la muncă
Tu n-o mai f**i, n-ai timp, ești obosit, ea nu-i de stâncă, încă
Va mai iubiți ce p**a mea, ușor de zis
A mai rămas obișnuința și umbra unui vis
Pleci în vacanță 10 zile la 3 ani
E pentru bani
E pentr-un viitor comun creat pentru americani
Îți dai viața pentru firmă, ai un bonus la 2 luni
Ești cel mai bun dacă cedezi, te internăm la nebuni
Sună 3 telefoane-odată, cravata te ia de gât
Cât de urât, da’ te gândești că ești de-abia la început
Detesti metroul, faci leasing și plătești chirie
Stai periferic și te crezi un fericit la o mie
Ai aer condiționat și-un LCD în WC
Sărbătoare când ai vodca și berea la rece
Băncile pândesc, plătește, e un sistem insensibil
Tre’ să stăm legați pe termen lung, e incredibil.
La ora actuală stau pe stradă, stau pe unde pot. Cerșesc, mi-e foame, mi-e sete, n-am ce să fac. Deci nu fur, nu iau omului cu forța sau asta. Omul dacă vrea-ți da, dacă nu… e foarte greu.
Cheloo:
Mergem cu viteza legală
Ducem copiii la școală
Avem ceață pe ochii și mintea goală
Suntem ademeniți perfid într-o capcană letală
Ne cățărăm turbați pe scara socială ireală
Timpu-nseamnă bani și doar cu bani o să te-aștepte
Când o iei în jos descoperi șocat că lipsesc trepte
Cu spatele-n perete și-un credit insuficient
Prinzi aripi de ceară doar cât să zbori din apartament
E indecent să ne adresăm buletinul și iată
Cum gabrorii încep să te-alerge pe străzi să te bată
Statul vrea să știe dacă ești învelit bine
Când ajungi să dormi în parc cu 3 geci pe tine
Ai averea-n pungi, nopțile sunt lungi când ți-e foame
Și poți să tremuri liber ca pasărea învelit în cartoane
Nu mai ai nume, că n-ai nevoie, ai devenit invizibil
Ești boschetar și boschetar te strigă toți, e incredibil.
E foarte greu să stai pe stradă, să nu ai locuință și să vrei să-ți faci ceva și să n-ai posibilitatea financiară, în primul rând pentru acte, pentru mâncare, pentru igiena corporală, pentru tot îți trebuie bani.
Ombladon:
Avem vile luxoase lângă blocuri jegoase
Mașini de top oprite lângă căruțe la stop
Avem discoteci lângă biserici, gabori care fură
Primari cu 4 clase care nu știu limba română
În Parlament se fură, se doarme, se fac milioane
Pe stradă se fură, se doare, se moare de foame
Tot statul te coboară, tot statul te scrie
Te-ngenunchează apoi (te ridică?) nu îți dă la m**e
Încălcăm codul penal, normal
C-așa suntem crescuți toți puși cu ochii pe scandal
Avem zile însorite le privim de la fereastră
Degeaba-i soare dacă n-ai bani să bei o bere la terasă
Ne aruncăm în viață cu ochii închiși ca orbii
Când apar copiii nu-ți mai permiți să ai vreun hobby
Cu zâmbetul pe față, cu gânduri, cu spume
Așa trăim în România cu rele, cu bune.
Omul dacă stă pe stradă normal, ce zice: mă chinuiesc, mă duc p-acolo în spatele blocului sau unde stau. Stau cu frică: ori vine poliția, ori vine vreunu’, îmi dă în cap, mă omoară și stau cu frică și nu mă odihnesc. La un moment dat: să mă duc la muncă, tre’ să fiu și io curat și cum… îmi mențin serviciu? dacă nu m-am odihnit, n-am avut unde să mă odihnesc. E foarte greu, să-ți menții un servici dacă n-ai unde să locuiești.
Sunt oameni care vor să muncească, care vor să-și facă ceva dar nu sunt ajutați.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a sărăciei și a luptei pentru supraviețuire în România. Versurile evidențiază dificultățile întâmpinate de oamenii fără adăpost, corupția din sistem și lipsa de oportunități pentru cei defavorizați.