Il vad pe Ceaușescu cum se transformă în Iliescu, în Constantinescu, iar în Iliescu, apoi în Băsescu.
Terminația -escu în cap îmi cade grea, e tare iarba asta sau ce p*** mea.
Te văd cu mâna în buzunarul altora, o s***, apoi spart în cur cum plângi îmbrăcat în dungi.
Cu jointu’ în gură tremur, panicat, mi-e frică, de o fetiță dulcik ce îmi face o m**e de mă strică.
Dau drumu’ la o bere la sticlă să fac o tură și o dau din mână în mână cu colegii mei de bordură.
Vrem banii tăi, femeia ta dar da-o-n p*** mea de șifonier, mai bine da-ne ceva care posedă creier.
Dacă-ți intru în casă neinvitat și mă prinzi în fapt, caută-mă în m**a ta, nu mă căuta sub pat.
Mă poți găsi în bar, beat criță, sau sorbind din priviri puștoaice prin gardu’ de la grădiniță.
Plin de silință, pe cele cu piercing în gură le aștept în colț de stradă cu magneti-n p***.
Dacă mă vezi pune-ți ultimele 3 dorințe, poți să treci în fața mea în neființă că eu sparg semințe.
Nu respect pe nimeni, nu respect ce mi se impune să știi, e foarte simplu, e felul meu de a fi.
M-am născut plictisit de atâția ani, recuperez, nu dau afară, când beau prefer să zic că refulez.
Pe scenă prestez, acasă iarba testez, nu-i nevoie să demonstrez că încă contez.
Îmi bag p*** prin metode tradiționale în orice cântec de dor sau jale (știi că toate-s nasoale).
Dau fără efort cum storc popii bani de la babe, să mă vezi fără șapcă în biserică sunt speranțe slabe.
Adorm la dentist cu freza în gură, m*** ei de dantură, orice secundă a vieții mele e o aventură.
Mă găsești dând la pește fără undiță pe lac, sau în perfectă সিমbioză cu mâța atârnată în hamac.
Nu bag h*****ă, dar dacă vrei molfăi un mac, și pot să fac baie în bere cât f**i tu un pui congelat.
Mă fac praf din extract de plante, sunt urmărit în vise mereu de aceleași 4 scroafe gestante.
Sunt mulți nebuni liberi și asta e un lucru bun, oricum și eu la rândul meu tre’ să fiu un pic nebun.
Sunt un ciudat într-un ciudat secol 21, nori de fum și praf mă împiedică să îi simt parfumu’.
Când vă arăt la m***, nu înțelegeți că glumesc, poate fi, ce p*** mea, un simplu gest prietenesc.
Dacă tot n-am ce îmi doresc nu îmi doresc să nu mă opresc, și ce detest, e cam ciudat, mă face să zâmbesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un stil de viață nonconformist și rebel, sfidând normele sociale și autoritatea. Artistul își asumă un comportament hedonist și critic față de societate, refuzând să se conformeze așteptărilor.