Cuvintele-mi sunt sărace,
Lumea s-a sfârșit,
Mai departe nu este drum..
N-am să mă întorc.. nu!
N-am să mă întorc..
N-am să mă întorc..
Cheloo:
Încă ne căutăm reperele plini de spume
Ascundem adevăru-n glume sau le zicem pe bune
Căci trăim într-o lume în care nimeni nu spune
Că orice căcat bolnav a ajuns o minune
Să moară fanu’ meu număru’ unu, toarnă frate
O să vorbesc de unu’ singur până mâine noapte
Viața bună, băi p***ă, e strict pentru cunoscători
Am cerut democrație, libertate-n 3 culori
Am primit capitalism și iubire până la nori
Poți să faci bani trăiești, nu poți să faci bani mori
Am o boală proverbială pe po****ri și pe c***ri
Mă asculți, te doare-n p***ă sau îți dau fiori
Suntem forțați să privim proștii cu altruism
Să acceptăm monștrii cu scepticism
Dacă gândești prea mult ești condamnat la terorism
Să instigi oamenii să gândească e o formă nouă de autism
Viitoru’ e pe făraș de la primii pași
Plătim căldură, gaz, curent, muncim să dormim în oraș
Dormi pe tine, te trezim cu un șut frumos în urmași
Și ai vrea să nu mai crezi în oameni, da’ nu poți să te lași
Școala ne vrea proști ca noaptea, obedienți și timizi
Devoratorii de carte, frate, nu sunt omizi
Băncile ne vor datornici, biserica darnici
Ne intoxică cu predici și ne ține din bici.
Corporațiile ne vor slugarnici, ne formează de mici
Suntem liberi să înjurăm, în p***a mea, toată lumea ne vrea..
Refren [x2]
Adevăru’ e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura ar fi întuneric
Alergi până rămâi fără suflu, până vezi dublu
Și fără dubiu deteşti copiii urâți, de bani mulți, evadați din marsupiu
Și drept urmare, visezi să faci bani mulți stând cu p***a la soare
Ombladon:
Îmi bag p***a-n reguli, vă regulez femeile
Vă iau monedele, auru’, istoria, speranțele, visele
Vă las în p***a goală ca atunci când turcii dau năvală
Iau toporu’, mi-apăr poporu’, locația natală
În morții voștri, avem morții noștri de-apărat
Nu mai fi p***dă, băi p***dă, hai p***dă, fii bărbat
Ca fapt divers am învățat din mers
Complexitatea vieții dintr-un singur vers
Deșteaptă-te, române din somnu’ ăsta m***st,
3 culori cunoști pe lume doar dacă ești daltonist
Ca-n epoca de piatră luptăm cu mâinile goale cu dinozaurii
Să supraviețuim muncim, ei culeg laurii
Dăm din colț în colt prin lume tot pe drum
Când umbrele comunismului ne țin rece și-acum
Vă-ncăpățânați să puneți botu’ la tot ce ne spun
Când umbrele comunismului ne țin rece și-acum
Dacă proștii ar zbura ar fi un întuneric nemernic
Am să fac cadou mulți bani pentru că-i merit
E o viață frumoasă aici, feerie de ieri
Aveți căcat în loc de creieri, maneliști în loc de greieri
E prea devreme să pun punct, ce-ați vrea să vă cânt?
Despre iubire, despre p***de când totul e la pământ?
Mai dați-vă-n p***a mea, toata lumea vrea ceva,
În fine, nimeni nu-ți face un bine
Decât gândindu-se la sine
E-o societate m***stă, tristă, contemplează bine
Nimeni nu-ți face un bine
Decât gândindu-se la sine
Refren [x2]
Adevăru’ e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura ar fi intuneric
Visu’ american e-un coșmar financiar.
Oamenii vor să fie mințiți [..]
Tot ce mi-ai spus s-a săpat în inima mea
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească, evidențiind corupția, inegalitățile și lipsa de perspective. Artiștii exprimă un sentiment de deziluzie față de promisiunile neonorate ale tranziției și față de starea actuală a lucrurilor.