Paradox – Riști și Trăiești

Refren: Din an în an sosim la geam și luăm pe datorie
Ne bucurăm de azi că poate mâine cine știe.

Strofa I:
Când treaba se împute o băgăm la frigider
Bem bere, suntem praf și ne aruncăm de la parter
Sticla nu-i la mine, însă eu trag doar la ea
Sunt înțeles ca traducerile Zone Studio Oradea
Sunt banal ca un anunț matrimonial
Și mai sărac ca ciorba ce-o primești când ești în spital
Sunt cum n-ai fi visat, n-ai vrut să fie adevărat
Mi-ai spus că-s bun la pat doar atunci când ți l-am reparat
Pe cuvânt de inculpat n-am fost vreodată mai băgat
Nu am avut și n-o să am noroc nici să calc în c***t
De c***t sunt unii și-atunci de ce să-mi fie greu
Să duc tradiția și să fiu și eu c***t la rândul meu?
Sătul să stau degeaba, să înghit doar e-uri
Prefer să mă plimb ca mutu-n tren și să-mpart doar supleuri
Sute de feluri de oameni nebuni
Și apar, tot apar de ani buni
La fel în felu’ meu, ajutat și de față
Poți conta pe mine că sunt sigur că frâna pe gheață
Îți îngheață inima când îți zic destul de clar
Că sărbători sunt când vrem, nu când scrie-n calendar.

Refren:

Strofa II:
Vreau un bilet cu reducere pentru reduși
Vorbesc puțin ciudat, deși nu vin de la ruși
Mereu când sunt lemn îmi spui omu’ blajin
Stau întins pe parchet fără să mă sprijin
Am momentele mele sau e o stare generală
Am simțit din generală că nu-mi place la școală
Sunt omul de nimic pe care tu îl recunoști
Și să-ți spun de ce: sunt înconjurat de foști
Am bagheta magică în momentu’ de față
Ești bine venit la mine fără stări de greață
Nu e afront, poate mă cunoști de tont
Fără să realizezi tu primești un pont
E greu de crezut, am ajuns ce nu sperai
Când spărgeai semințe-n parc într-o zi de Mai
Sunt omul cu probleme ca și tine, ca oricine
Nu încerca să te scuzi în fața mea că nu ține
Îmi pun sticla-n bot, o folosesc ca antidot
Pentru mintea ta închisă ca marou’ de pe chilot
Îți exprimi prostia cu speranța că mă va face
Tu dai păreri inedite, eu o dau cu pace.

Refren x2