Ion Caraion – Dialog Plastic
E-o gălăgie rece în cameră, de crezi / că-aroma otrăvită a pomului vecin / s-a … →
E-o gălăgie rece în cameră, de crezi / că-aroma otrăvită a pomului vecin / s-a … →
Mă întorceam de la propria mea înmormântare. / Fusesem pus să vorbesc despre mine. / … →
Ceața-i o linie. Spațiul se termină într-un copac. / Tren de noapte. Pasăre undeva. / … →
Lipit de pantalonul înclăiat și dens, / vântul are gust înecăcios de acid fenic – … →
Să te uiți dezgustat / în viață ca la o pată. / Mereu vroiam să … →
Este obiceiul ochilor să nu uite. / Lumina își încordase arcul până la obârșiile mirajului. … →
De sub blănile lui de somn și mucegai, / Soarele intra leneș în cai. / … →
Doamne-ai rătăcit poteci, / Treci tărâmuri seci și reci. / Vaduri tai, tăiași munți grei, … →
Ciuruie seceta, / nedumerire, / nadire. / Pleacă oricine / /durere. / Precum ceea ce … →
Prin cătunele noastre se vorbește de Europa în hanuri / ca de-o cucoană bătrână, fără … →