Ingeborg Bachmann – Amiaza Timpurie
Tăcut înverzește teiul în vară timpurie, / împinsă departe, afară din orașe, licărește / mat … →
Tăcut înverzește teiul în vară timpurie, / împinsă departe, afară din orașe, licărește / mat … →
Atât de departe în viață și așa de aproape de moarte / încât nu mai … →
O singură oră liberă să fiu! / Liberă și departe! / Cum cântecele nopții răsună … →
Ce este adevărat nisip în ochii tăi n-a presărat, / ce este adevărat îți iartă … →
Se anunță zile mai aspre. / Rechematul timp păsuit / va fi vizibil în zare. … →
Mort e totul. Totul e mort. / Și în coșul meu de pâine argintiu / … →
În zilele acestea mă trezesc odată cu mestecenii / şi îmi pieptăn părul de grâu … →
Sub vița de vie în lumina strugurie / se coace ultimul tău chip. / Noaptea … →
De verzi sunt casele pe-aici, mai intru într-o casă, / De podurile aici rezistă, pășesc … →
Altă noapte, cea dinaintea ultimei. / Cu altă respirație, ea vine mai iute / decât … →