Daniel Vişan-Dimitriu – Aproape

Te simt mai aproape c-o viață,iar inima-mi bate în pieptlovind în pereții de gheațăce-o-nchid în destinu-i nedrept.Îți simt nemurirea prin stâncăși-aștept ca blestemul străvechisă-și piardă puterea căci, încă,mai cred în destine perechi.Eram într-o viață-mpreună,sortiți nemuririi în doi,dar neguri au vrut să răpunăiubirea sădită în noi.În viața eternă pe carenimic n-a putut să ne-o iaîmi ești, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Tu Știi?

De unde vii? Din care gând ascuns,de care n-am știut și-acum îl văd,îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revădși, la-ntrebare, să găsesc răspuns.Și.. cine ești, îmi spui? Aș vrea să știucum de-ai venit. Ești zâna din povești?Așa îmi pari atunci când îmi zâmbeștisau când în brațe-mi vii, al tău să fiu.Știu, ești aceea care-am … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ochii Tăi

Se odihneau pe-o pajiște-nflorităȘi-i sorbeau culoarea, ochii tăi,În primăvara-n care, fericită,Mă însoțeai pe ale vieții căi.Îți devenea privirea o visareCe cuprindea tărâmul meu de visÎn care îmi doream cu-nfrigurareSă fii ce-n cartea vieții mi s-a scris.Și-ai fost, și mi-ai rămas, cu ochii-aceiaȘi cu mireasma florilor de mai,Iubirea nesfârșită și femeiaCe-mi însoțește-al zilelor alai.În zile tot … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Acarul Razelor de Gând

E liniște-n pădurea de stejarÎn orele în care arde iarTot cerul dintr-o vară de coșmarCe n-are, pentru raze, un acar.Căci razele, ca trenuri fumegândUrmează doar o cale, ca și cândAr vrea să ardă sunetul plăpândAl unei voci din început de gând.Își tace, gândul, glasul cel dintâiȘi pune câte-o rază căpătâiȘtiind că-n viitor, de sub călcâi,Ea … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cioburi de Lacrimi

Dansez în spațiul dintre două lumipe ritmul cunoscut din noaptea-n carete-am strâns în brațe cu înflăcărare,în pași ce-ai început să mi-i îndrumi.I-ai îndreptat, ușor, spre ritmuri noi,spre un înalt ce nu mai atinsesem,în lumi pe care nu le-nțelesesemnici chiar atunci, călcându-le în doi.Erai strălucitoare ca o steape care o urmam cu bucurieîn noaptea-ceea care-a fost … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Zorilor de Zi

De mi-ar fi fost un vis frumos,L-aș fi visat, l-aș fi visat …Dar nu a fost! M-am deșteptatC-un iz de aer mlăștinos.De l-aș mai fi continuat,Aș fi umblat prin putregai,Pe-un drum ce n-ar fi dus în Rai…Din visu-acela, am plecat.Nu vreau să mă gândesc la el,Să trec de punte, s-o parcurg,Să văd, sub ea, cum … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Din Templu

Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,și sărutări, și tot ce ți-am trimisprin mesageri ce mă-ntrebau în zoricum prețuiesc plecarea unui vis.Mi-am rătăcit și azi un trandafirca un surâs aprins pe buze moi,dar l-am găsit și pot să îi inspirparfumul amintirilor cu noi.Nu ți-l trimit – cu el pot să visezși-atunci când zorii visele gonescîn … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Chemarea Vechilor Porunci

Azi, te invit prin amintiri s-asculțiun freamăt ce se-aude și acumpe țărmul cu același vechi parfum:al tău, al meu și-al pașilor desculți.Închide ochii! Simți? – eram doar noi,călcând pe fire-ncinse de nisip,cu fericirea-n suflet și pe chip,încrezători în viață, amândoi.Aveam o strălucire în priviriși-o mângâiere-n fiecare gândce devenea un val de mare blândpe trupul aşteptatei … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Taina Pietrei de Prundiş

Ridicase vântul, dintr-un luminiș,Frunzele căzute întru veșniciePrintre mărăcinii unde-o bălărieÎși păzea hotarul propriului tufiș.Le-a urcat în slavă, le-a purtat pe susPeste lumea-n care toamna așternuseNoi culori, intense, parcă nesupusePictorului care-n ceruri le-a compus.Au trecut de norii plini de zile reciFulgerând a moarte înspre pământeni,Au trecut de codri tânguind jieni,Au zărit uitarea-n vechile poteci.Mai plângeau când … Citește mai mult

Dgm – Chipul Ei

Fiorul care l-am simțit,Mi-a fost de ajuns.Chipul tău când l-am privit,La inimă mi-a pătruns.Ochii tăi căprui,Ce dragostos mă privesc,Fură dragoste oricuiȘi n-o mai înapoiesc.Și tenul tău catifelat,Îți face chipul tău,Puțin bronzat,De neuitat.Și părul tău șaten,Îți garantează îndatăCă te iubesc etern,O prea frumoasă fată.Cum aș putea să uit,O așa fată,Un trandafir printre spini,O prințesă adevărată.