Pablo Alborán – Hoata de Mii de Piele

Deja nu mai ai ce să zici, s-a terminat relația noastră
M-ai lăsat și totul s-a terminat cum ai vrut tu
Am petrecut momente bune, mâinile tale cu mâinile mele
Și acum îmbrățișările mele nu îți mai dau căldură
Tot nu e suficient, buzele mele nu-ți mai oferă ce vrei
Tot nu e suficient, te-ai plictisit și pretinzi să te îmbrățișez
Ca prima oară.
[Refren]
Tu ai fost hoata pielii mele
Ai urmărit scăpările (fugirile) mele pe care le-am furat ieri
Tu ai fost cea care mi-a distrus ființa, cea care mă face să fac rău
Deja nu mai vrei, nu vezi, nu vezi.
Totul s-a terminat cum ai vrut, deja nu mai contează dacă te am în capul meu în fiecare zi
Nu merită milă, nu vreau să te mai ascult zicându-mi că totul se poate termina bine, pentru că
Deja nu e suficient, deja e târziu ca să îmi dai explicații
Deja nu e suficient, răul e făcut
Lasă-mă să plâng singur în liniștea mea.
[Refren]
Tu ai fost hoata pielii mele
Ai urmărit scăpările (fugirile) mele pe care le-am furat ieri
Tu ai fost cea care mi-a distrus ființa, cea care mă face să fac rău
Deja nu mai vrei, nu vezi, nu vezi.
Deja nu mai ai inima, nuuuu mi-au demonstrat-o vorbele tale
Lasă să treacă timpul pentru a te uita și să te privesc fără să vreau să țip
Pentru că deja nu e suficient, deja e târziu.
[Refren]
Tu ai fost hoata pielii mele
Ai urmărit scăpările (fugirile) mele pe care le-am furat ieri
Tu ai fost cea care mi-a distrus ființa, cea care mă face să fac rău
Deja nu mai vrei, nu vezi, nu vezi

Sensul versurilor

Piesa descrie durerea unei despărțiri în care naratorul se simte trădat și golit de sentimente. El acuză fosta parteneră că i-a furat inima și că a distrus tot ce era frumos în relație, lăsându-l singur cu regretul și suferința.

Lasă un comentariu