Oza – Gargară Cu Lacrimi (Remix)

Umila lună, mă privește,
Privirea ei, urnește povești.
Poveștile cad ca frunzele veștede,
Povești, povești, povești..
Dar tu, unde ești?
Te iubesc,
Te iubesc,
Te iubesc..
Te iubesc, te caut dar tu, ești acum, cu alt neiubit, ce vrea,
Să te vadă zâmbind, și în privirea lui, vezi două guri ce râd,
Dar ce să mai omori?
Căci ochii lui te mint acum frumos și mori și tu și el și noi,
Rămân, un pictor orb, rup pânze proaste, poze, uit tot ce tu erai,
Căci nu-mi mai pasă, sunt haos până la os, o pastă neagră și..
Mâzgălesc trecutul meu frumos, urât întors,
Cu lacrimi ce se spală. Acum.
Cu lacrimi ce mă spală. Acum.
Zâmbind, soarele mă sperie,
Razele lui, rezeamă ziua-n vise,
Vise ce cască întinse-n paradise,
Vise, Vise, Vise..
Dar tu unde ești?
Te iubesc, te caut, dau telefoane, bat la uși, tu nu te vrei găsită,
Vrei să te pierd pe drumul meu nebun; pășesc cu dor încet și grijă,
Dar pentru cine?
Când mă-ncruntam în certuri, parcă pierdeam ceva din mine, tu
Moartea mea și muza, acum în timp ce pleci, gândind la cine-ți muști tu buza,
Și cui să-i cânți tot ce tu erai și cui dorești acum să dai ce ascunzi,
Și cine-ți va mai rupe urzicile ce uzi,
Cu lacrimi ce mă spală. Acum.
Cu lacrimi ce se spală. Acum.
Gargară cu lacrimi. [x8]
Încet, incert și în ce timpuri să mai cred?
Când timpul meu ce scurge repede și frumos,
Sau ușor și greu, sau, nu mereu, sau..
Nu mai plânge nici natura, nici marmura din carne,
Nici mintea nu mai stoarce lacrimi, nici când te văd cum vii,
Nici ura, nu mai face un suspin și nici eu nu vin.
Nici tu nu mai îmi plângi nopțile-necate în suflet de toamnă,
Și ce dacă totul cade, în ochii mei, înecat în apa mea de ploaie,
Zoaie de sare.
Și ce dacă se râde spre mine, că-s singur și plâng prostesc și cresc,
Cânt aceste versuri și mă ridici, că te-am pierdut și nu te mai găsesc
Decât aici.
Și ce dacă tu mă urăști și nu mă mai vrei, nu mă cunoști,
Și vrei să mor în tine sau să te vreau, ca la început..
Îmi pare rău,
Dar eu, nu mai pot să plâng.
Gargară cu lacrimi.