Când spun „frumos”, eu mă gândesc la tine,
Visez că sunt departe de „cei răi”,
Te simt aproape, te simt în mine;
Mi-e dor de ochii tăi!
Simt adierea gândurilor tale
Și-aș vrea să-ți fiu la poartă zurgălău,
Să mă auzi când vântul o să bată;
Mi-e dor de părul tău!
Caut parfumul care te-‘nconjoară,
Căci mi-a lăsat în suflet vraja sa,
Iar doru’-acesta jalnic mă doboară;
Mi-e dor de gura ta!
Și dac-aș mai putea trăi încă o viață,
Aș vrea să te păzesc de tot ce-i rău
Și n-am să cer nimic în schimb vreodată;
Mi-e dor de chipul tău!
Iar dac-o să-‘nțeleg c-am așteptat degeaba
Și tot degeaba am sperat cândva,
Ușor mă voi retrage în tăcere;
Mi-e dor de vorba ta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de persoana iubită, evidențiind elemente specifice precum ochii, părul, gura și chipul acesteia. Naratorul își dorește să protejeze persoana iubită și este dispus să se retragă în tăcere dacă așteptarea devine inutilă.