Nu ne-a fost dat să ne trăim iubirea,
dar liniștea între noi o să rămână.
Ne vom ascunde până și privirea,
căci ne-a fost dat să plângem împreună.
Ne vom opri acum, căci nu se poate,
Eu voi rămâne micul Ovidel
și-am să mă pierd prin zări ascuns departe,
căci între noi există el.
Nu pot să-ți cer să te gândești la mine,
fiindcă nu sunt un dumnezeu,
cred numai că așa e mult mai bine,
dar să nu uiți, cel ce ți-a scris sunt EU.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri imposibile, constrânse de circumstanțe externe. Naratorul acceptă despărțirea, dar își exprimă regretul și dorința de a nu fi uitat.