N-are rost să mai stai, ia-ți umbrela și hai
Hai să mergem când plouă prin perdele de rouă
N-are rost să fii tristă fiindcă ploaia există
Noaptea poate și ea să mai plângă când vrea.
Dă-mi prin ploaia de noapte buze ude și coapte
Poate să plouă oricât dacă-mi dai un sărut
Dacă-mi dai o privire va ploua-n neștire
Nu există cuvinte, doar noi și ploaia fierbinte!
N-are rost să mă minți că n-ai palme cuminți
Că n-ai ochii căprui, că n-ai părul hai-hui!
Ar putea să te-amuze stropii dulci de pe buze
Cât îmi place cum râzi când obrajii-ți sunt uzi!
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică sub ploaie, unde doi oameni se bucură de moment și de intimitatea creată de atmosfera ploioasă. Versurile exprimă dorința de apropiere și acceptare a emoțiilor.