Iubita mea, azi ninge prima oară
În acest an bătrân și trecător
Sub luna amintirilor de ceară
Îți scriu că te iubesc și că mi-e dor.
Aș vrea să vii prin voaluri de cascade
De-aici din pat să ne uităm la foc
Iar trupul să ne ardă în zăpadă
Cât fulgii au să se aștearnă-n tainic joc.
Refren: Ninge iar, ninge iar
Nu-ți spun că te iubesc
Iarna să n-o topesc.
Să stăm așa un an, o veșnicie
Îndrăgostiți sub munți de omăt curat
Și iarna, noapte a nunții să ne fie
Iar timpul despre noi să fi uitat.
Să ningă aurore boreale
Lumina lor să ți-o-mpletesc în păr
Iar stelele de gheață, mici petale
Să cadă ca și florile de măr.
Refren:
Iar când te vei trezi de dimineață
Din visul alb amețitor și bun
Să se topească florile de gheață
Și-afară să-ți zâmbească Moș Crăciun.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a petrece iarna alături de persoana iubită, într-un cadru romantic și idilic. Imaginea iernii este folosită ca metaforă pentru puritate și eternitate, subliniind intensitatea sentimentelor.