Ovidiu Mihailescu – Lili

Când am cunoscut-o, fuma pe balcon
Pe frânghia de rufe
Băieții o priveau cu ochi de melci dintre tufe
Strigând ca imbecilii
Lili, Lili, Lili, Lili
Ți-am văzut bikinii.
Dar eu o iubeam ca un câine turbat
Cu dragoste bolnavă
Aveam coji pe față și-n suflet otravă
La fel ca toți cretinii
Ce strigau
Lili, Lili, Lili, Lili
Ți-am văzut bikinii.
Era fată bună și dezvoltată
Aproape cât mine și încă o dată
Purtă fuste scurte, era cam osoasă
Dar la vârsta aia
Era cea mai frumoasă
Lili, Lili, Lili, Lili
Nu mai purta fuste mini.
A venit la gârlă cu noi într-o zi
Stăteam goi în apă, băieții
Iar Lili pe mal era simbolul vieții
Și stăm în apă ca fleții
Ca
Lili, Lili, Lili, Lili
Ne-a luat de pe mal bikinii.
Făceam planuri mari de răzbunare
Ce dacă e fată, ce dacă e mare
Visam s-o vedem și noi o dată goală
Și ne plictiseam tot mai tare la școală
Lili, Lili, Lili, Lili
Obsedai toți virginii.
Jucam seara fotbal ca niște viței
Aproape de bloc, sub fereastra ei
Și când ieșea ea în pijama pe balcon
Uitam și de fotbal și de balon
Lili, Lili, Lili, Lili
Săream în sus ca delfinii.
Dar într-o vineri seara Lili a apărut
Cu un băiat mai mare
Și se sărutau și noi cu lacrimi amare
Îl blestemam fiecare
Ca
Lili, Lili, Lili, Lili
L-am fi mușcat ca rechinii.
E mult de atunci, azi Lili e mamă
Și are copii și un soț de treabă
Duminica mâna copiii pe-afară
Și-n urma lor ușa se-nchide degraba
Lili, Lili, Lili, Lili
Iubirea pune sigilii
Lili, Lili, Lili, Lili
Noi toți avem azi familii
Lili, Lili, Lili, Lili
Îți mai văd și-astăzi bikinii

Sensul versurilor

Piesa descrie obsesia unui grup de băieți pentru o fată pe nume Lili în timpul adolescenței. Naratorul își amintește cu nostalgie de acea perioadă, recunoscând că Lili a fost un simbol al dorințelor lor tinerești.

Lasă un comentariu