Oțel:
Când e de răbdat, timp să ai, drumul e lung
În cocon fluturi sunt mulți, ies pe alei, dar tot se duc
De pe străzi, pe bulevard, cu vitejie de haiduc
Întâlnind un giumbușluc tatuat în amintiri.
Zâmbetu-i pe față, în prezent și-n povestiri.
De când tirai mingea-n boscheți, acum de ce te miri?
Te jucai pe spațiu verde lângă ghena de gunoi
Stând la umbră ziua lungă, acum vezi doar blocuri noi.
În gimnaziu, avioane și rupeam caietele
Ieșeam la tablă să o șterg și să spăl buretele
Acum în școală sunt markere și bureți speciali
Noi furam creta din clase pentru a scrie pe pereți.
Direct de după ore ne găseam cu mulți băieți
Jucam pătrățica, Gardiana, iar pe seară prin boscheți
De-a v-ați ascunselea, o dădeam și parte-n parte
Oare viața asta unde-o să mă poarte?
BdsB:
Vine din stradă, pentru stradă, acolo s-a născut
E despre familie, credință, ele-s sabie și scut
Despre papucii ăia rupți, reparați de papucari
Sau piața unde-ți luai țeapă, când schimbai la bișnițari.
Despre aleea patrulată de cete de preșcolari
Sau gang-ul unde nu intrai, de n-aveai molarii tari
Despre mecanici și strungari, macaragii și oțelari
Ce băgau muncă zi și noapte, să ne crească pe noi mari.
Noi umblam printre golani după combinații tari
Printre țigani recidiviști mereu cu chef de scandal
E despre sticlele de vin, date cu ei pe gât
Și despre cei ce făceau gât, și tot ei și-o luau urât.
E muzică și poezie despre tot ce am trăit
E despre tot ce ne-a întărit sau fetele ce ne-au iubit
E dans și pictură, țolu’ și șapca de pe cap
Este cultura noastră urbană denumită HIP-HOP
E din cartier…
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din copilărie, petrecută în cartier, cu jocurile și aventurile specifice. Versurile descriu transformarea locurilor și valorile formate în acea perioadă.