:Strofa 1.
S-a întâmplat într-o zi de vară,
Era un cer senin, frumos și cald afară.
Stăteai pe o bancă și citeai o revistă,
Când m-am uitat în ochii tăi, ai rămas surprinsă.
Eu nu știam ce să zic, am rămas uimit
De frumusețea ta ce la inimă pătrundea
Și zicea: vino-ncoa la mine.
N-am mai stat pe gânduri și m-am așezat lângă tine.
Din acel moment eram de nedespărțit,
Tot timpul mă gândeam la tine, eram fericit.
Mesajele de dragoste curgeau tot timpul,
Dintr-o dată inima mea și-a schimbat ritmul.
Nu mai puteam să stau fără tine,
Dar tu ai găsit pe altcineva și ai renunțat la mine.
De-acum inima plângea în suspine,
Dar oricât de greu ar fi, trebuia să renunț la tine.
:Refren.
Totul a trecut, o poveste fără rost,
Nu ai înțeles că dragostea nu-i contra cost,
Dar tu vroiai doar bani, nu înțeleg de ce,
Te iubeam din inimă, acum din ea se aud doar plânsete.
:Strofa 2.
Amintiri trecute, acum puse în ramă,
Pentru mine erai tot, nu doar o panaramă.
Nu aveai în minte cât de mult te iubeam,
A fost ceva real ce acum nu mai am.
Eu credeam în tine, tu credeai în mine
Și totul se rezolva de la sine.
Discuțiile continuau mai mereu,
Nu ai vrut să urmezi viitorul meu.
Trist, singur mă plimb pe alei,
Observ pentru un minut chipul ei.
Sunt doar iluzii legate de trecut,
Căci să te mai văd o dată mi-ar fi plăcut.
Și merg părăsit chiar și de timp,
Aleg din acest moment să mă schimb,
Să șterg amintiri legate de banca colorată,
Pe care văd alți doi tineri de fiecare dată.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, amintirile frumoase transformate în suferință și dezamăgirea față de o persoană care a pus banii mai presus de dragoste. Protagonistul își exprimă regretul și hotărârea de a merge mai departe, deși trecutul îl bântuie.