Optic – Două Suflete

Două suflete pustii, altfel n-am cum să le spun
S-au împiedicat și au ajuns pe același drum
Amândoi sfâșiați, cu inima făcută scrum
Au mizat că din două jumătăți iese ceva bun
Era iubire sinceră, nu scheme și porcării
Și din iubirea ce-a fost, acum se scriu poezii
N-a fost nevoie de alcool, s-au îmbătat amândoi
Au învățat că mai nou tu și eu se pronunță noi
Nu erau ca restul cuplurilor, nu știu cum să-ți spun
Pentru el nu exista pe pământ ceva mai bun
Ea nu-și dorea altceva decât să-l țină aproape
Și când s-a văzut fără el a simțit că nu mai poate
Era mare iubire, dar tot era pe locul doi
Pentru că prima iubire cică o voia înapoi
S-au întâlnit, el a aflat, a iertat-o că-i păcat
Să își piardă iubirea, dar cam totul s-a schimbat.
Se certau mereu, le intrase în instinct
Aveau priviri atât de sincere, dar credeau că se mint
El o iubea și mai tare, de-asta îi făcea scene
Ea a început să-l ocolească, îi făcea scheme
A început să-l urască și avea partea lui de vină
Când îi deschide ochii ei și gelozia la lumină
Și-au ținut-o așa, își mâncau nervii amândoi
Ea a ales să plece, sătulă de atâtea ploi
Și chiar dacă-a plecat, pun pariu că n-a uitat
De toate momentele frumoase, de-atunci tot a încercat
S-o aducă înapoi, să-și demonstreze ce simte
Să o facă să-nțeleagă că inima lui nu minte.
Ea nu a vrut să audă și nu vrea nici acum
Păcat de sentimente că toate s-au făcut scrum
Citez din ce spune băiatul, că nu-i chiar pe drumul bun
‘Nu mă gândesc chiar la ea, vreți să-mi înec demonii-n fum?’
O luase și cu băutura, uneori întrecea măsura
Și-mpreună cu țigara, plângeau nopțile într-una
Așa e și-n ziua de azi, nu prea e mare schimbare
Un singur lucru e cert: ține la ea la fel de tare
Și-a construit singur iadul, a fost forțat să stea cu dracul
Oricum nu mai contează, cât timp ea e cu altul
Mai am doar o dorință: sper să se reîntâlnească odată
Indiferent dacă aici sau pe lumea cealaltă