Taina unei clipe.
Am ars în dorință, tăcuți, neștiuți,
Ca două scântei într-un colț de uitare,
Păcatul din ochi ne-a făcut nevăzuți,
Dar timpul nu iartă nicio sărutare.
Ne-am prins într-o clipă, cu gânduri de foc,
Am rupt din tăcere un strigăt fierbinte,
Dar tot ce-i aprins se destramă pe loc
Când vântul aduce sfârșit peste minte.
Pasiunea-i un val ce se sparge în noi,
Ne poartă, ne pierde, ne lasă pustie,
Căci nu e eternă — ne ține-n nevoi
Și-apoi ne aruncă-ntr-o veche agonie.
Rămâne doar dorul, ascuns în suspin,
O urmă de vis, într-un colț de-amintire —
Ce-a fost un început s-a stins prea senin,
Purtându-ne-n suflet o taină sub fire.
Sensul versurilor
Piesa explorează intensitatea și efemeritatea unei iubiri pasagere. Vorbește despre regretul pierderii și despre amintirea dureroasă a unei clipe de pasiune care s-a stins rapid, lăsând în urmă doar dor și agonie.