Când singură și tristă,
Stau noaptea la fereastră,
Și mă gândesc… la tine
Și la iubirea noastră,
Îmi curge lin,
Pe obrazu-mi delicat și fin,
O lacrimă, ce lunecă
Pe buza-mi puțin umedă,
Și-n veci nu o voi usca
Gândindu-mă la buza ta.
Când singură și tristă,
Stau noaptea în pătuț,
Și mă gândesc… la tine
Și la al tău sărut
Îmi curge rar și-amar,
Pe pieptu-mi lucios iar,
Lacrimi reci înghețate
Ce se tot duc departe
Și-mi rănesc pielea catifelată
Pe care o sărutai odată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și tristețe, accentuate de amintirea unei iubiri pierdute. Naratoarea rememorează momentele intime petrecute cu persoana iubită, iar lacrimile și durerea o copleșesc.