Uneori plâng și eu că sunt om și mi-e greu,
Dar când o fac, o fac în interiorul meu,
Supărat mai mereu, nici nu știu ce simt,
Câteodată mi-aș dori să nu mai simt nimic.
Sufletul mă doare de la atâția oameni care
L-au tratat ca pe preș, l-au călcat în picioare.
O inimă mare, dar e naivă și proastă,
Și uneori bate, parc-ar vrea să se oprească,
Parcă-mi vine să mă f*t în toți
Să spun: „Gata! Stop joc!”
Dar iau foc când îmi amintesc pe loc,
Că nu am suflet de robot
Simt că nu mai pot, dar îi dau înainte
Fără să mai cred în cuvinte,
Tarfe ca prieteni
Îți zic eu, fiecare s-a pișat pe sufletul meu!
Fată, mai știi când te-am cunoscut, când am văzut paradisul în primul sărut
Nu te-am luat să te f*t
Cred că știi asta prea bine
Că zâmbeam, vorbeam și trăiam prin tine.
Pentru mine erai baza mea pe rană,
Te prețuiam ca pe cea mai scumpă icoană,
Dar cu timpul am realizat
Că nu o să ne meargă bine,
Golan, tu cu*va
Tu sperai să se termine.
Mi-e rușine c-am crezut
În oameni de ca**t și-asta a durut
Ceva în mine s-a rupt
Poate de la faptul că am iubit prea mult,
Așa că mă f*t în sentimente,
Că am avut prea multe regrete
Mai demult voiam să-nlocuiesc cu iubire ura
Dar am obosit, îmi bag p**a.
REFREN: Uneori curg, lacrimi pe obrajii mei,
Că au curs prea multe din cauza ei
Visele mele vor să ajungă la stele
Când privesc spre cer, uneori,
Mă văd printre ele x2.
Mama îmi zicea, când eram mic:
Dacă tu pici, eu te ridic,
Nu-ți fa griji de nimic
Că eu sunt lângă tine
Și nimeni n-o să te ia de lângă mine
Timpu’ a trecut, unde ești acum mama?
Să mă iei în brațe când îmi e teamă
Că simt o lamă ce îmi taie sufletul
Că de luni de zile nu ți-am mai văzut zâmbetul
Tată am dat-o de multe ori în baltă
Dar, te rog, fa cumva și mă iartă
Am în suflet o săgeată și nu pot să o scot,
Simt cum mă transform în robot.
Vreau înapoi zilele-n care
Zâmbeam amândoi fără de încetare
Stăteam amândoi și recitam poezii
Știi că lucrurile astea ne mențin pe noi vii.
Dar acum sunt imun la durere
Îmi tratez sufletul cu bere
Când te-nveți cu durerea, vere,
Înveți să suferi în tăcere.
Mi-a luat ani de zile până să îmi revin
Era să pierd oameni la care țin,
Cu capu’ plin de filme
Eram tot timpul varză
Mă faceam atât de praf că nu puteam s-ajung acasă.
Dar timpul trece.
Inima mea este tot mai rece
Uneori plâng și eu
Că sunt om nu piatră,
Urăsc că parcă am o inimă care iartă
Dar am o săgeată înfiptă în suflet
Și mi-e tot mai greu să arăt un zâmbet.
Focul din mine încă nu s-a stins
Și cât trăiesc nu mă las învins!
REFREN: Uneori curg, lacrimi pe obrajii mei
Că au curs prea multe din cauza ei
Visele mele vor să ajungă la stele
Când privesc spre cer, uneori,
Mă văd printre ele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de trădări și pierderi. Vorbește despre lupta internă, amintiri dureroase și dorința de a depăși suferința, dar și despre dificultatea de a arăta fericire.