Omy – Prietenie

Refren:
(x1)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Refren:
(x2)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Mă gândesc la toți prietenii, pe care i-am avut
Pentru ei aș da totul, aș face atât de mult
Dar vine o vreme atunci, când crunta viață
Îți duce prietenii, la kilometri distanță.

E atât de rău să pierzi, un prieten adevărat
Care era lângă tine, acum e greu de uitat
Faceați totul împreună, când erați mici întruna
Împărțeați până și lumea, „tu iei soarele, eu luna”.

Când erați amândoi, faceați totul împreună
Tu nu știai ce-i secretul, el ce-i aia o minciună
Tu țineai mult la el, vă protejați unul pe altul
Dar acum a venit timpul, când viața îți dă șah-matul.

Și este foarte dureros, gândindu-te că și el știe
Că tot ce-a fost mai frumos, în veci n-o să mai fie
Și ținând în mână-o poză, în care apare dânsul
Îți cade din a ta mână, și te bufnește plânsul.

Și corpul îți este străpuns, cu fiori reci de gheață
Deoarece din cartea vieții, apare doar o prefață
Unde cu litere mari scrie: „Povestea ar fi continuat
Dar tu ai lăsat să plece, un prieten adevărat”

Răsfoiești această carte, și te cuprinde groaza
Deoarece pentru ea, tu ești doar o muză
Sau mai degrabă o jucărie, ce se joacă cu durerea
Și fiind aproape sigur, acum cauți să scapi de ea

Și aruncând această carte, în biblioteca cu vise
La capitolul uitare, aceasta se deschise
Și apropiindu-te cu groază, de scrisul ei împrăștiat
Și tot îți scrie mare: „Ai pierdut un prieten adevărat”.

Refren:
(x1)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Refren:
(x2)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Chiar dacă ai pierdut, un prieten mai ai alții
Și cu ei te înțelegi, precum se înțeleg frații
Acum cu ei, faci totul, împreună
Și în fond, fruntea sus, viața e doar o glumă.

Domnul ne testează, să vadă dacă suntem apți
Ca atunci când noi pierim, să ajungem printre cei curați.
Să ajungem sus la el, de unde să veghem noi lumea
Și să știi că prietenia, acolo e pentru totdeauna.

Dar vine în sfârșit, clipa, când se întoarce
Cu haine scumpe și impresii, pe toți îi face
Toți spun despre el, că s-a schimbat
Dar tu spui nu, el e-un prieten adevărat

Te pregătești cu emoții, să ajungi la el
Să îi faci o surpriză, asta e primul tău țel
Chiar dacă el s-a schimbat, tu nu ai prea făcut-o
Dacă nu prea ți-ai trăit viața, el a cam băut-o

Și ajungi în sfârșit, la momentul în care îl strigi
Cu glasul tremurat, îi zici: „Ce faci prietene aici?”
Dar el se-ntoarce și pleacă, de parcă n-ar fi auzit
De parcă n-ai fi tu acela, cu care a copilărit.

Îl mai întrebi încă o dată: ”ce s-a întâmplat cu tine? ”
Dar el zice cam ironic: „ai vreo treabă tu cu mine
Mă cunoști de undeva, de unde ai tu curaj
Să mă saluți de parcă, faci parte din al meu anturaj? „

Îi spui că nu se poate, ca să se poarte așa
Dar el zice cu nepăsare: „Dispari ba din fața mea
Cum să vorbesc eu cu tine, tu nu vezi în ce hal ești
Eu m-am transformat în bine, și de-acu zici că mă cunoști? „

Uită-te puțin la mine, tu nu vezi unde am ajuns
Am ajuns la apogeu, eu sunt de toți mai presus
Dispari mă din fața mea, nu vezi că mă fac de rușine
Dacă mă mai vedea lumea, în preajma unuia ca tine.”

Refren:
(x1)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Refren:
(x2)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Înfuriat te duci acasă, orbit de furie
Și știi că s-au dus dracu’, momentele de magie
La care visai atunci când, îl vei revedea
Și încet-încet în tine, apare răzbunarea.

Te gândești cu și-a permis, să uite toți acei ani
La dracu, banul ăsta, îi face pe toți niște mârlani
Dar ceea ce mă doare, este că credeam c-odată
El îmi va fi prieten, pentru a mea viață toată.

Și gândind toate acestea, te cuprinde nebuneala
Și îl cauți să îl faci, să își repare greșeala
Și îl găsești într-un târziu, în spre ghinionul lui
Și scoți din mânecă o bâtă, în care era înfipt-un cui.

Și îl lovești fără de milă, cu toate că te-apucă plânsul
Dar tu ești orbit de furie, nu-ți pasă ce zice dânsul
Șiroaie de sânge-amar, curg pe asfaltul încins
Din trupul său acum-pălind, peste care parc-a nins

Dar cu ultima suflare, îți spuse plin de plâns
Prietene, era doar o farsă, dar tu mi-ai pierit al meu glas.
Cuprins de groază, simți că se-apropie sfârșitul
Simți că dacă-odată erai totul, acum semeni cu nimicul

Dar deodată, observi, că un bec s-a aprins
Și realizezi că totul, nu a fost decât un vis.

Refren:
(x1)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.

Refren:
(x2)
Prietenie, tu ești cea mai importantă
Indiferent unde se află tovarășul pe hartă
Prietenie, tu ești cea mai de preț
Indiferent dacă anii din clepsidră s-au scurs.