Asta este pentru tine, Myky…
Mi-e dor de mâna ta cuprinsă de mâna mea.
De sufletul meu ce tresărea când te vedea.
Mi-e dor să te văd în brațele mele, înapoi.
Mi-e dor de copiii ăia doi care eram chiar noi.
Suntem în suflete goi, murdari de noroi și reci,
două suflete stinghere, ce-s blestemate pe veci.
Și chiar dacă nu mai ești, tot simt că nu-mi e bine,
căci bine poate să-mi fie doar alături de tine.
Și cine ți-a pavat drumul cu petale?
Cine și-a smuls inima și-a pus-o în palmele tale?
Nu mai există cale să opresc să treacă anii…
Că te văd noaptea în vis și ziua că am vedenii.
Și de vreau să vii, să stai măcar o oră,
și apoi poți să zbori în lumea care te adoră.
Sau mai stai încă o oră, că-mi place să mă joc,
și dacă îngrop sentimente, jur să nu le mai dezgrop.
A fost și vina ta, dar am fost și eu de vină.
Știi doar că vocea ta e singura care mă alină.
Nopțile cu lună plină, ai fost cerul meu cu stele,
dar acum de le privesc, mă rătăcesc printre ele.
Și aș pune înapoi zile în calendar.
Mă apasă multe și-s prea grele, nu pot să le mai car.
Am sufletul prea amar, să mai schițez măcar un zâmbet,
când tot ce mi-a rămas e un gol imens în suflet.
Nu-i vina ta, nu încerca să te scuzi, știi,
nu-i vina mea, nu încerca să mă acuzi, știu că plângi de-atunci.
Încetează, te uiți, știi, vreau să te găsesc, nu încerca să te ascunzi.
Nu mă auzi când te strig, nu te văd, (nu mă vezi) să mă crezi când zic că lipsești prea mult cu chip pe vers.
Să nu încetezi, să nu uiți că mai ții la mine, încetează, nu mai plânge, îmi face bine.
Am de la tine amintirea a tot ce-a fost.
N-are rost să stai cu gândul la ce n-are rost.
Știu că ai multe probleme, știu, poate prea multe,
m-am rugat la Dumnezeu, mi-a promis că o să te ajute.
Și sunt prea multe gânduri ce te apasă,
ajung pe sufletul din mine, ca să ajung acasă.
Dar nu mă lasă, pământul e prea greu,
două tone și ceva de pământ pe tronul meu.
Aici sunt eu, tu ești departe,
dacă aș putea, jur, aș da capacul la o parte,
aș alerga spre tine, nu m-ar opri nimic,
nu am nicio putere, nu pot să mă ridic.
Simt că mă sufoc, am nevoie de noi doi,
am pe piept poza cu tine, e murdară de noroi.
Atâtea ploi, doar eu cu mine.
Aș vrea să vin acasă, aș vrea să fiu cu tine.
Warry love, Myky xD.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei persoane dragi. Naratorul rememorează momentele frumoase petrecute împreună și își exprimă regretul și neputința de a schimba trecutul, simțindu-se sufocat de amintiri și de dor.