Omy – Copilul Din Mine

Vorbesc cu el în fiecare noapte când n-am somn
Mă mângâie și datorită lui pot să adorm
Mă ia de mână, să trecem împreună
Prin norii de furtună că lumea-i rea și nebună
Și mă ridică atunci când sunt la pământ
Când sunt supărat el plânge fără să-l aud
Cu glasul aproape mut mă roagă să nu-l părăsesc
Am crescut atât de mult încât am uitat să zâmbesc
Mă roagă să prețuiesc tot ce a fost
Amintirile frumoase le-a învățat pe de rost
Îmi amintește că am fost și eu un băiețel
Și că de fiecare dată când greșesc dau vina pe el
Dar nu e supărat pe mine
Chiar dacă l-am uitat de ani de zile
El vroia să ne jucăm dar eu îl refuzam mereu
Și într-un final l-am închis într-un colț din sufletul meu.
Ref. X2.
E copilul din mine care plânge
După timpul care se duce
E copilul din mine
Singurul care nu vrea
Să mă schimbe cu vreo ceva.
E copilul din mine care plânge
După timpul care se duce
E copilul din mine
Care sapă în trecut după amintiri
Vrea iar la joacă.
Copilul m-a învățat să iubesc fără să știu
Ce înseamnă ură m-a învățat să fiu viu
Să-mi iubesc iubita de parcă m-aș iubi pe mine
De-aia atunci când a plecat parcă a rupt ceva din mine
Copilul m-a învățat să iubesc să scriu
M-a învățat să trăiesc așa cum știu
Să stau mereu drept, cum stă un pom
Și că fericirea-i comoara cea mai de preț a unui om
A rămas acolo pe poziții
M-a învățat să îmi respect părinții
Să nu țin capul plecat, vai dar câte m-a mai învățat
Cu toate astea eu din inimă l-am alungat
Și parcă nu eram eu când l-am alungat din sufletul meu
Îmi pare rău
Aș vrea să-l mai aud acum
Dar de o vreme parcă simt că s-a pierdut pe drum.
Ref. X2.
E copilul din mine care plânge
După timpul care se duce
E copilul din mine
Singurul care nu vrea
Să mă schimbe cu vreo ceva.
E copilul din mine care plânge
După timpul care se duce
E copilul din mine
Care sapă în trecut după amintiri
Vrea iar la joacă