Trăim într-o lume crudă, o lume haină, o lume care se conduce după propria sa regulă, aceea fiind că nu există reguli. Mi se rupe sufletul văzând copii săraci și tineri murind în lupte. Și pe mine unul…
Ma doare să văd lumea, între ea cum se urăște
Ma doare să văd tineri, care se luptă-orbește
Oare-ar fi așa de greu, să fim uniți între noi
Dar nu să ne unim, numai în fața unui război
Să luptăm împreună, ca flămânzii să aibă hrană
Nu să-i batjocorim, răsucind cuțitu-n rană
Să ne străduim, să facem mult mai bună lumea
Să facem frații, care să dureze întotdeauna
Nu vreau să mai văd, acele masacre sângeroase
În care dispar sute de vieți, se năruiesc speranțe
M-am săturat să mai lupt, în acest război zis viață
În care mi se năruie, zilnic orice speranță
Toti cred că trăim bine, dar nu este așa
Și dau exemplu de-un dezastru, ăla e România
Zilnic mii de oameni, n-au ce pune-n farfurie
Își pun capul în pernă, ca în ziua ce vine
Mama se gândește, ce va mai face de mâncare
Se gândește la copiii ei, și sufletul o doare
Deoarece ea știe, că dacă nu are ce să le dea
Copiii când vor fi mari, sigur o vor judeca
Îi vor spune că nu a fost, o mama adevărată
Îi vor spune că Dumnezeu, o va chema la judecata
Și atunci al său suflet, pe veci va fi rupt
Și își va găsi liniștea, la 3 metri sub pământ
Exista oameni ce muncesc, ca sclavii romane
Care se zilnic se umilesc, pentru a avea o pâine
Bătrânii sunt batjocoriți, cu pensii umile
Care nu le ajunge, nici măcar să-și ia pastile
Aceasta este țara-n care, vrem să face față
Unde fiecare clipă, atârnă de-un fir de ață
Țara unde poporul, suferă cel mai concret
Din cauza la toți tâmpiții, ce ne conduc în parlament
Și de parcă în țară, sărăcia nu ar ajunge
Oamenii se mai și omoară, vărsând râuri de sânge
Probabil că sărăcia, a făcut lumea prea rea
Și probabil că tot ea, ne va aduce moartea.
Noi suntem doar un popor, nepăstuit de soartă
Un popor la care, nici domnul nu se arată
Un popor ghinionist, în care mulți jegoși
Dacă au funcții înalte, consideră că suntem proști
Dar am un mesaj, pt. voi care vă credeți jupanii
Mai exista mulți ca noi, ce vor binele țării
Spre deosebire de voi, noi nu vom sta la coteală
Și pentru a vă opri, vom porni revoluția muzicală
Și poate că veți fi, uimiți de ce urmează
Dar gata e de-ajuns, vom da cărțile pe față
Din cauza voastră, nu mai știm nici să iubim
Din cauza voastră, unul de altul ne ferim
Ați spus că va fi bine, chiar ne veți ajuta
Ați spus că pentru munca, ne veți plăti pentru ea,
Dar promisiunea voastră, cu mine unul nu mai ține
Mă voi ridica și voi spune, „Deșteaptă-te române”..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea față de sărăcia și injustiția socială din România. Artistul își exprimă dorința de schimbare și speră într-o revoltă muzicală care să aducă binele țării.