Gândul mi-a luat-o din loc
Am uitat de tot
De mine, de noi, de timp
Dar cine mai știe ce-i bine?
Sunt la ieșire din metrou
Și mă simt ca nou
Știu că-i doar un vis
Dar nimic sau totul e compromis.
Cine mai știe ce e bine?
Ce e bine?
Cine mai știe ce e bine?
Ce e bine?
Cine mai știe ce e bine?
Ce e bine?
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult
Dar de ce vă uitați la mine?
Nici eu nu mai știu ce-i bine.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult
Dar simt atât de mult
Dar simt atât de mult.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult
Dar simt atât de mult
Dar simt atât de mult.
Nu știu ce să mai crezi
Nu mai crezi nici ce vezi
Gândul meu e confuz
Poate că ar fi mai bine să refuz.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult
Dar simt atât de mult
Dar simt atât de mult.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult
Dar simt atât de mult
Dar simt atât de mult.
Cine mai știe ce e bine?
Ce e bine?
Cine mai știe ce e bine?
Ce e bine?
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult.
Poate zâmbesc prea mult
Poate nu știu să ascult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de incertitudine și confuzie. Naratorul se simte pierdut și nesigur de ceea ce este bine sau rău, punând la îndoială propriile percepții și reacții.