Gândul mi-a luat-o din loc,
Am uitat de tot,
De mine, de noi, de tine…
Dar, cine mai știe ce-i bine?.
Sunt la ieșire din metrou,
Și mă simt ca nou,
Știu că e doar un vis, dar…
Nimic sau totul e compromis!.
Cine mai știe ce e bine?.
Poate zâmbesc prea mult,
Poate nu știu s-ascult,
Dar, de ce vă uitați la mine?
Nici eu nu mai știu ce-i bine.
Poate zâmbesc prea mult,
Poate nu știu s-ascult,
Dar mă simt atât de mult!.
Nu știi ce să mai crezi,
Nu mai crezi nici ce vezi..
„E rândul meu să devin confuz..
Poate c-ar fi mai bine să refuz.. „
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de confuzie și deconectare de sine și de realitate. Naratorul se simte pierdut și nesigur, punând la îndoială tot ce știa și vedea, oscilând între acceptare și refuz.