Dar cine are inima?
Noi, oamenii.
Tu ai inima?
Da!
Iubești?
Bineînțeles că da.
Asta e motivul pentru care
Mă trezesc dimineața cu gândul doar la ea.
Ființa asta m-a făcut să zâmbesc.
A fost un vis frumos.
Dar acum mă opresc și mă gândesc
La tot ce a fost frumos
Și cum era.
Și-i mulțumesc că mi-a dat puterea de a visa.
Aș fi vrut în continuare, dar asta e.
Nu o să pot uita clipele frumoase, zilele
Când ne plimbam prin parc, ca doi copii.
Nu conta dacă era noapte sau zi.
N-o să uit niciodată ziua cum stăteam
La 6 dimineața pe o bancă și visam.
Eram singuri în tot parcul și vorbeam.
Abia acum înțeleg cât de mult o iubeam.
Și nu mai trebuie să folosesc un timp trecut,
Pentru că acum o iubesc la fel, ba chiar mai mult.
Ea a fost pentru mine ce aveam mai bun.
Îi mulțumesc că m-a suportat așa nebun.
Și cică nimeni nu-i perfect, dar ea era.
Înțelegeam tot ce spune, și mă completa.
Totul era un joc și chiar nu vezi că în doi e foarte greu să pierzi?
Dar tre’ să vezi,
Să înțelegi și să gândești.
Totul în jur e mai vesel atunci când iubești.
Ai fost cea care niciodată nu se ascunde,
Cea care când vorbesc și mereu îmi răspunde.
Ai fost tot ce am avut și ce am putut spera
Și eram foarte sigur că mi-am găsit jumătatea.
M-ai ajutat mereu fără să-ți cer nimic în schimb.
Dacă aș avea puterea ultimele luni să le schimb…
Tu erai acea voce mereu în capul meu,
Chiar dacă în jur totul tăcea,
Dar îmi spuneai
Că o să zâmbim mereu și o să fie bine,
C-o să mor zâmbind în brațe la tine.
Oriunde aș fi fost
Și cât mi-era de bine,
Fără să devin mă întorceam mereu la tine.
Stăteam în discotecă
Ca absentul pe masă și suflam gândindu-mă
Că mă aștepți cuminte acasă.
Acum îmi amintesc și mă simt singur pe lume,
Când sunt la pământ n-are cine să mă-ndrume,
Să mă ridice, să-mi zică c-o să fie bine,
Să îmi zâmbească, să văd că ține la mine.
Acum în jur nu mai văd decât ploi
Ce cad rece, din ochii mei triști și goi.
S-a terminat visul și văd în realitate
Și stau lovit de sentimente pătate.
Cuvinte urâte, spuse la nervi mari,
Te-au făcut te întorci din viața mea, să dispari.
Acum ochii mei…strâng în pumni ura.
Mi-e frică de prezent și de ce va urma.
Dar tu vei fi doar una întotdeauna,
Chiar dacă au căzut din cer și Soarele și Luna.
Drumul până la tine a fost lung și greu,
A durat 2 ani să fiu numai al tău, dar după încă 3 tu erai tot a mea
Dar eu am vrut mai mult, am vrut să țină toată viața.
Acum sunt la pământ
Și nu înțeleg de ce
Ochii care îmi zâmbeau acum mă privesc rece.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită, dar este copleșit de singurătate și de sentimentul de pierdere. El realizează că a greșit și că acum trebuie să trăiască cu consecințele.