Lumea are câte unu’ care nu-nțelege o rimă,
D-asta anual, văd că sunt doar rapperi critici de duzină.
Și-apare mereu un f**i stângaci de-a dreptu’,
Neregulat ca verbu’, vrea el să f**ă rapu’..
După ce i-am plasat des în vers amenzi,
Mare circar, se uită ca nevăstuica la trapez.
Cap patriot, mereu cu ochii-n patru,
Ne judecă pe noi că nu lucrăm la patron.
Și dacă vreodată-l anturezi la o vorbă cu artiștii,
A doua zi dă tot din casă, ca daviștii..
Plin de prostie, mustind a antipatie,
Anti-muzică, anti-tot, anti-patrie!
Aici totu’ e clasic și restaurat,
Tre’ să fii rezervat, ca locu’ la restaurant.
Tre’ să vezi toate drumurile când te sprijini pe spătaru’ lu’ Dan,
Aici primești ce-ți aduce ospătaru’ urban.
Și-ți vine să-i servești una tare ca Halem,
Până vede negru-n fața ochilor, ca-n Harlem.
Te-ai pune cu el la masă ca băieții și i-ai da,
Că pumnu-i ca alcoolu’, trage la măsea!
C-are el preferații lui, da’ nu-i suportă pe toți,
Pe cei mai mulți îi ia la p**a, și-i schimbă ca pe chiloți.
Dacă nu știu ce, gata, nu te mai iubește,
De genu’ lor îți dai seama că-s c***e, cât ai zice peste!
Dacă ești ascultător, și-ai cumva prin anturaj
Tipu’ ăsta de tip, și-l știi personal pe personaj,
C-are el boală pe alții și vrea să-ți vorbească,
Da-i o palmă sănătoasă și din partea noastră!
Sensul versurilor
Piesa critică un anumit tip de persoană ipocrită și negativă, care judecă pe alții și răspândește antipatie. Artistul îndeamnă la confruntare directă cu astfel de indivizi.
