Încearcă să fii atent măcar de probă, ca un MicCheck
Știu că te simți obosit ca un tramvai vechi
Traseul e același, zilele parcă nu mai trec
Așa ușor, ca pe vremuri, că de la o vreme totu-i rapid gen Hi-Tech
Și știi și tu că ceva nu-i în ordine, prea-i haos
Lumea se vinde pe nimic cu tot cu adaos
Și parcă-s prea mulți oameni de carton
Cumpărați tocmai în câteva Okazii de pe Mercador
Și parcă și orașul e altu’
E-un aer greu de respirat ca amoniacul
Și parcă nu-ți găsești locu’ nici în casă
Or fi ele semne peste tot, dar cine mai sta să le citească?
Toți sunt grăbiți, aleargă după bani, după faimă,
După ani, după iluzii, dup-o haină..
Spălați pe creer, trași pe sfoară, se-ntind relele
În timp ce jandarmii le-nconjoara și le păzesc ca santinelele!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de alienare și deziluzie față de societatea modernă, unde oamenii sunt superficiali și obsedați de bani și faimă. Orașul pare sufocant, iar individul se simte pierdut și deconectat de realitate.