Omu Gnom – La Psiholog

(Vă mulțumesc din inimă, ce minunat e,
Acestea sunt apele? Aceștia sunt oamenii?
Iertați-mă frații mei, iartă-mă mamă și tu tată,
Acolo unde am stat până acum,
Am tot încercat să-mi închipui cum e lumea,
Știam că trebuie să fie cumplit de mare, pe atât de frumoasă).
(Și dacă)
Ajungi să vorbești sincer cu tine, e ciudat tot,
Ai prefera s-o faci cu cineva pe care nu-l cunoști deloc,
Bolnav, ai boală pe tine, nu prea găsești leacul, e grav
Viața are chip de înger da’ o arde total a dracu’.
(Și dacă)
Îți vine, fă-o, încearcă, pune stop,
Oricum ai libertatea d-a-ți alege drumu’
În timp ce-și ia libertatea d-a-ți pune gropi
Și rămâi la modul, Doamne ferește,
Că viața oricum e curvă, dar asta-i altă mâncare de pește.
(Și dacă)
Se ajunge de la p****, deja le știi pe toate,
Degeaba fuți bine, frate, dacă nu prea fuți, frate,
Și dac-o faci investești sentimente prost, din ce în ce mai mult,
Și ele simt mirosul de prost și se va termina curând.
(Și dacă)
Te gândești la prieteni, te-ntrebi care o să rămână,
Vorba aia, ai putea să-i numeri pe degetele de la o mână,
Și parcă nici cu cei care-au rămas nu-i o relație așa bună,
Și te trezești super aiurea, ca un pierce în limba română.
(Și dacă)
Vorbim despre iubire în vremurile noastre, e ca o lampă proastă
Pune-o într-un colț, n-are loc pe masă,
Tu ai atât de multe de oferit, vai ce combinație proastă,
Timpul se duce, ai ofilit, nu e combinație, rămâi acasă.
(Și dacă)
Te trezești claustrofob în camera ta poate,
Ar trebui să asculți sfaturile și să te bucuri de singurătate,
Și ajungi în timp prins, te faci căcat cu orice prinzi,
De parcă-ai iar 17 ani cu haos și panică de părinți.
(Ești un prost, fiindcă te crezi deștept și unic și grozav,
Fiindcă te asemeni unui melc
Ce se retrage-n cochilie ca să viseze despre singurătate,
Fiindcă tu nu lupți, ci vorbești despre luptă,
Fiindcă tu nu cauți, ci te cauți.).
Over and out,
Cristescu Naum.