Sunt prizonierul unui birou, dintr-o clădire de birouri
Abator de roboți toți plătiți cu prea puține zerouri
Formatat de proceduri și alte mizerii în cauză
Am fost dresat să beau apoi să m****s doar când am pauză
Sclavi pe plantație, oare care cedează primu’?
Hipnotizați de monitor, monitorizați în continuu
Un management cu ochii atintiți, gata să tragă
Și supervizori aleși dintre noi ca-n lagăr
Apeluri peste apeluri, nu-mi lasă sănătatea să fugă
Cred c-o să surzim cu toții de la volumul ăsta de muncă
Încep să văd în ceață, mi-e și greață, parcă vin toate frate
Simt că m-așteaptă o targă dragă și niște halate albe
Să poți respira aici, e doar un miraj
E mai mult decât greu, fiecare-i pe pielea lui ca un tatuaj
Tre’ să fii concentrat ca Maggi și Knorr la un loc
Da’ cum c***t, când de 8 luni nu dorm aproape deloc
Și nu-i ok dude, shau, man, pif, c***e
Tre’ să mă milogesc mult timp, pentru 2 minute la baie
Mă lovesc de-același „Nu, asta fură”,
Asta-i bună, cum ar fi s-o ard cu durere rasta-n p**a și să-ți vomit pe tastatură?
Tura asta-i dură, muncim noaptea ca liliecii
Și după 9 ore ne târâm corpu’ prin metrouri ca melcii
Și-acasă ne-nvârtim prin pat ca un vinil, somnu’ nu vine,
Cu asta basta, Moș Ene e prea bătrân să mai ajungă pe la orele astea
Am ajuns în schimb toți legume, suntem toți în aceeași oală
Și creierele fierb de furie a nu știu a câta oară
Pentru noi nu există weekend, e doar miercuri sau joi
Vreau să fac o cerere scrisă, îmi vreau viața înapoi
C-am neuronii tociți, de la ce zic ei că-i rutină
Și mii de vase eșuând fantastic pe retină
Am aceeași durere de cap continuă, cu care m-am obișnuit
Și-am amintiri vagi de pe vremea când eram liniștit.
Parcă, parcă nu trebuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva
Parcă, parcă nu trbuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și alienarea unui angajat prins într-un mediu de lucru toxic și epuizant. El tânjește după o viață mai bună și își dorește să scape de rutina distructivă.