Cheloo:
Inca ne căutăm reperele, plini de spume
Ascundem adevărul în glume sau le zicem pe bune
Căci trăim într-o lume în care nimeni nu spune
Că orice c*cat bolnav a ajuns o minune
Să moară fanul meu numărul unu, toarnă frate
O să vorbesc de unul singur, până mâine noapte
Viața bună, bai p*la, e strict pentru cunoscători
Am cerut democrație, libertate-n 3 culori
Am primit capitalism și iubire până la nori
Poți să faci bani, trăiești, nu poți să faci bani, mori
Am o boală proverbială pe poponari și pe ciori
Mă asculți, te doare-n p*la sau îți dau fiori
Suntem forțați să privim proștii cu altruism
Să acceptăm monștrii cu scepticism
Dacă gândești prea mult, ești condamnat la terorism
Să instigi oamenii să gândească e o formă nouă de autism
Viitorul e pe făraș, de la primii pași
Plătim căldură, gaz, curent, muncim să dormim în oraș
Dormi pe tine, te trezim cu un șut frumos în urmași
Ai vrea să nu mai crezi în oameni, dar nu poți să te lași
Școala ne vrea proști ca noaptea, obedienți și timizi
Devoratorii de carte, frate, nu sunt omizi
Băncile ne vor datornici, biserica darnici
Ne intoxică cu predici și ne ține din bici
Corporatiile ne vor slugarnici, ne formează de mici
Suntem liberi să înjurăm, în p*la mea, toată lumea ne vrea
Adevărul e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți, fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura, ar fi întuneric
Adevărul e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți, fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura, ar fi întuneric
Alergi până ramai fără suflu
Până vezi dublu
Și, fără dubiu
Detesti copiii urâți
De bani mulți
Evadați din marsupiu
Și, drept urmare
Visezi să faci bani mulți stând cu p*la la soare
Ombladon:
Îmi bag p*la în reguli, vă regulez femeile
Vă iau monedele, aurul, istoria, speranțele, visele
Vă las în p*la goală, ca atunci când turcii dau năvala
Iau toporul, îmi apăr poporul, locația natală
În morții voștrii, avem morții noștri de apărat
Nu mai fi p*zdă, bai, p*zdă, hai, p*zdă, fii bărbat
Ca fapt divers, am învățat din mers
Complexitatea vieții, dintr-un singur vers
Desteaptă-te române, din somnul ăsta m*ist
Trei culori cunoști pe lume doar dacă ești daltonist
Ca în epoca de piatră, luptăm cu mâinile goale cu dinozaurii
Să supraviețuim, muncim, ei culeg laurii
Dăm din colț în colț, prin lume, tot pe drum
Când umbrele comunismului ne țin rece și acum
Vă încăpățânați să puneți botul la tot ce ne spun
Când umbrele comunismului ne țin rece și acum
Dacă proștii ar zbura, ar fi un întuneric nemernic
Am să fac cadou mulți bani, pentru că-i merit
E o viață frumoasă aici, feerie de ieri
Aveti c*cat în loc de creieri, maneliști în loc de greieri
E prea devreme să pun punct, ce ați vrea să vă cânt
Despre iubire, despre p*zde, când totul e la pământ
Mai dați-vă în p*la mea, toată lumea vrea ceva
În fine, nimeni nu-ți face un bine
Decât gândindu-se la sine
E o societate m*istă, tristă, contemplază bine
Nimeni nu-ți face un bine
Decât gândindu-se la sine
Adevărul e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți, fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura, ar fi întuneric
Adevărul e pistol cu apă, munca doare
Sinceritatea poa’ să ne omoare
Suntem în așteptare toți, fără semnal și fără credit
Dacă proștii ar zbura, ar fi întuneric
Visul american e un coșmar financiar
Oamenii vor să fie mințiți
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească post-comunistă, evidențiind corupția, inegalitățile și manipularea. Artiștii exprimă deziluzia față de promisiunile neonorate și denunță ipocrizia generalizată.