Ombladon – Dacă Pozele Ar Vorbi

Dimineața mă trezesc, nu pot să zâmbesc
Într-o oglindă veche, spartă, în care mă privesc
Totu-i jegos, stau pe pat, afară-i înnorat
Detest tot ce am în jur, sunt încordat, viața-i un test
Ies grăbit din casă, iar în gura liftului
Îi dau cu piciorul câinelui din scara blocului
Da să mă muște, mă feresc
Mă gândesc la multe întrebări puse în fața oglinzii, nefiresc
Copiii visează ca și noi când
Stăteam la cozi la unt cu pantalonii rupți în fund
Sperând la mai bine visam
Oricum n-avem nici jumate din ce ne doream
Anii trec, anii repede trec
Și-au rămas tot mai puțini cei care te-nțeleg
Te târăști cu greu prin viață
Zilele le numeri și zbieri
Că timpu-trece greu atunci când suferi

Refren: (2X)
Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii
Am știi iar ce gândeam când eram copii
Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti: „Știi, nu ești ce-mi doream să fii!”

Aleargăm prin lume plini de spume
Nu ne arde nici de glume
Când vine vorba de zilele bune
Deja s-au dus la dracu’ speranțele
Grijile ne năruiesc încet visele
Unu-și face temele, unu-și sparge venele, unu’ numără lovelele, altu’ belelele
Toate problemele puse cap la cap, de fapt
Nici într-un cap de om, oricât de apt ar fi, nu încap
Nu-ți place să stai la mâna altora, nici mie
Te-ai săturat să scrii CV-uri și totuși mâna scrie
Că nu o să meargă nici acum ești convins
Încearcă să nu uiți când erai copil ce ți-ai promis

Refren (2X)
Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii
Am știi iar ce gândeam când eram copii
Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti: „Știi, nu ești ce-mi doream să fii!”

Inima se rupe, îți plânge sufletul
Acum doar în poze îți mai vezi zâmbetul
Ai albit, ești nefericit, falit
Te uiți la poza în care ai remarcat primul rid
Greselile pe care le-ai făcut în viață te costă
Fără ripostă trăiești o viață anostă
Te-neci în alcool, toți banii în tine îi torni
Ai ajuns să fii treaz doar atunci când dormi
Ești exact ca tatăl tău când îl priveai cu ochi răi
Cu aceiași ochi te văd acum copiii tăi
Ești mulțumit sau nu, asta o știi doar tu
Fii sincer cu tine măcar acum
Ai multe de spus, aș vrea să te-ascult, tată
C-am călcat și eu pe urmele tale încă o dată
Urează-mi noroc că vreau să fac ceva în viață
Te las liniștit în lumea ta de gheață

Refren (2X)
Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii
Am știi iar ce gândeam când eram copii
Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti: „Știi, nu ești ce-mi doream să fii!”