Măriuță, Măriuță!
De-o vreme îmi ești drăguță.
Dar acu’ am să te las,
Că numai de faci necaz.
Refren:
Că ai o fire răsfățată,
Te iubești cu lumea toată.
Ai o fire peste fire,
Te iubești cu oricine.
Măriuță de pe plai,
Zii, gurița cui i-o dai?
Că de mi-ai da-o numai mie,
N-ar mai fi lumea-n mânie.
Refren:
Că ai o fire răsfățată,
Te iubești cu lumea toată.
Ai o fire peste fire,
Te iubești cu oricine.
Măriuță, ochii tăi.
Ce să-ți dau să fie ai mei?
Că sunt negri ca păcatul
Și tu te iubești cu altul.
Refren:
Că ai o fire răsfățată,
Te iubești cu lumea toată.
Ai o fire peste fire,
Te iubești cu oricine. (bis x2)
Sensul versurilor
Piesa descrie un dialog între un bărbat și o femeie pe nume Măriuța. El o părăsește din cauza firii ei cochete și a faptului că se iubește cu toată lumea, generând gelozie și supărare.