A fost cândva, a fost odinioară,
A fost un muzicant ce-l adoram.
Venea pe înserate cu chitara
Și serenade îmi cânta la geam.
A tot cântat așa o primăvară,
Eu nu aveam nici liniște, nici loc.
Aud și acum strunele chitarei,
Visez și-acuma ochii lui de foc.
Aud și acum strunele chitarei,
Visez și-acuma ochii lui de foc.
Serenadă, serenadă, cântă un băiat pe stradă,
Doi ochi negri, două stele, amintirea vieții mele.
Serenadă, serenadă, pe alei de promenadă,
Doi ochi negri, două stele, fericirea vieții mele.
Se scuturau cireșii de ninsoare,
Mai trece o primăvară și încă un an.
Aud și acum strunele chitarei,
Visez și-acuma ochii lui de țigan.
Trec ani la rând și încă mulți vor trece,
Va trece viața noastră zi cu zi,
De serenade și de ochii negri,
Cu nostalgie eu îmi voi aminti.
De serenade și de ochii negri,
Cu nostalgie eu îmi voi aminti.
Serenadă, serenadă, cântă un băiat pe stradă,
Doi ochi negri, două stele, amintirea vieții mele.
Serenadă, serenadă, pe alei de promenadă,
Doi ochi negri, două stele, fericirea vieții mele.
Serenadă, serenadă, cântă un băiat pe stradă,
Doi ochi negri, două stele, amintirea vieții mele.
Serenadă, serenadă, pe alei de promenadă,
Doi ochi negri, două stele, fericirea vieții mele.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei iubiri trecute, marcată de serenadele cântate de un muzician. Naratoarea își amintește cu nostalgie de acele momente, de ochii negri ai celui care îi cânta și de fericirea pe care o simțea atunci.