Știi de ce e trist? Îți zic eu un motiv
Probabil lupți să faci negativul pozitiv
Aștepți timpul potrivit dar știi că doar te minți
Și când realizezi te bazezi doar pe simț
Dar până să o faci, continui, ataci
Pe tine și cei dragi, te prefaci că ești dibaci
Dar la fel speculează alții în jurul tău
Și uite așa te riști să ajungi la bulău
Și e firesc s-o arzi cu băieții-n dambalau
Dar te bâlbâi când vor să afle ce e în capul tău
Vezi tu, fiecare gașcă e o pânză
Și te lași prins în mâna de mic prin lipsa la prânz
Ai văzut părinți indiferenți față de copii
Iar alții prea grijulii ținându-i ca-n pușcării
Și oricare ar fi fost chiar varianta ai vrut să fii
Dacă respectul de sine îți permite să fii
Ce-ai vrut să fii când ajungi matur era întrebarea de baraj,
Iar odată cu răspunsul te-ai separat de anturaj devenind ascunsul, unul dintre falși
Așa că marș, fă pași acum către lăcaș
Că n-a fost loc de tine printre micii borfași
Și chiar dacă ai furat și ai împărțit cândva cu ei
Încă te visai la mic pe suprafața scenei
Și asta la 14 ani când ai tăi în divorț te pasau unul la altul că stăteai cu vagabonzi
Cunoscând deja cartiere diferite, bântuiai străzile cu sentimentele zdrobite
Jurându-ți că într-o zi vei fi gen Al Capone ai ignorat și luminița ce strălucea-n microfon
Și zic Adio! Numai bine frate!
Dacă nu ne vom vedea
Te aștept dincolo de moarte
Fie ca sunetul să-ți ducă sufletul din nou aproape
Și vom fi ca la început, înainte de toate.
Numai bine frate!
Dacă nu ne vom vedea
Te aștept dincolo de moarte
Fie ca sunetul să-ți ducă sufletul din nou aproape
Și vom fi ca la început, înainte de toate.
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unui personaj marcat de o copilărie dificilă și de alegeri greșite. El se confruntă cu dezamăgirea și regretul, visând la un viitor mai bun, dar fiind prins în trecut.