Ofelia Florica Harangus – S-a Dus Neica, Nu Mai Vine

[1]
S-a dus neica, nu mai vine
Și-a lăsat dorul la mine
Dorul lui și dragostea
Ca să nu îl mai pot uita.
[2]
Cântă cucul, nu-l aud
Că a plecat neica de mult
S-a dus neica, m-a lăsat
Să fiu singurică în sat
Singură cu dorul lui
Ca și puiul cucului.
[3]
Neica al meu, de când te-ai dus
Foc la inimă mi-ai pus
De când ai plecat din sat
O țin numai într-un oftat
Au dat toți cireșii-n floare
Eu stau singurică-n vale.
[4]
Vine neicuța înapoi
Că mi-e dor de ochii tăi
Și de nopțile cu lună
Când veneai să-mi dai gura
La fântâna din poiană
Unde ne-am iubit o vară.
Și de nopțile cu lună
Când veneai să-mi dai gura
La fântâna din poiană
Unde ne-am iubit o vară

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul profund al unei femei după plecarea iubitului ei. Ea își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și își exprimă singurătatea și tristețea.

Lasă un comentariu