[1]
S-a dus neica, nu mai vine
Și-a lăsat dorul la mine
Dorul lui și dragostea
Ca să nu îl mai pot uita.
[2]
Cântă cucul, nu-l aud
Că a plecat neica de mult
S-a dus neica, m-a lăsat
Să fiu singurică în sat
Singură cu dorul lui
Ca și puiul cucului.
[3]
Neica al meu, de când te-ai dus
Foc la inimă mi-ai pus
De când ai plecat din sat
O țin numai într-un oftat
Au dat toți cireșii-n floare
Eu stau singurică-n vale.
[4]
Vine neicuța înapoi
Că mi-e dor de ochii tăi
Și de nopțile cu lună
Când veneai să-mi dai gura
La fântâna din poiană
Unde ne-am iubit o vară.
Și de nopțile cu lună
Când veneai să-mi dai gura
La fântâna din poiană
Unde ne-am iubit o vară
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei după plecarea iubitului ei. Ea își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și își exprimă singurătatea și tristețea.