Cucule, pasăre mândră,
Du-te-n pădure și cântă,
Cântă de alin din foc,
Că eu n-am avut noroc.
Cântă de alin din foc,
Că eu n-am avut noroc.
Noroc dacă aș fi avut,
Prin străini nu aș fi crescut.
Că am trăit-o supărată,
Pe măicuța îndepărtată.
Că am trăit-o supărată,
Pe măicuța îndepărtată.
Măicuță, dacă știai,
Prin străini nu mă lăsai,
Că străinii-s cruzi, amare,
Îți aduc doar supărare.
Am noroc că știu cânta
Și-mi potolesc inima.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de mamă și regretul de a fi crescut departe de ea, printre străini. Cântecul devine o modalitate de a alina suferința și singurătatea.