Și Doamne bine, Doamne bine mai era
Au când era, da când eram în vremea mea
Da unde mă culcam, dormeam
Nici o grijă nu aveam,
Nici o grijă nu aveam mai mândra mea
Unde mă culcam dormeam
Nici o grijă nu aveam
Nici o grijă nu aveam mai mândra mea.
Doamne bine, Doamne bine-o mai duceam
Când la mândra, când la mândra-n geam băteam
(bis) Eram tinerel fecior,
Iubeam floarea florilor
Iubeam floarea florilor mai mândra mea (bis).
Da nu era, nu era fată din sat
Să-n aștepte, să n-aștepte un sărutat
(bis) Eu lăsam de azi pe mâine
Și credeam sărac de mine
Că tot tânăr oi rămâne, mândra mea (bis).
Aveam viață, aveam viață tinerească
Au și minte, și minte copilărească
(bis) Astăzi minte mai că-r fi
Da n-am la ce-o folosi
Da n-am la ce-o folosi mai mândra mea (bis).
Și bate-te, da bate-te doru cu minte
Au câte am avut, multe-am avut mai-nainte
Acuma degeaba ești
La nimic nu-mi trebuiești
La nimic nu-mi trebuiești mai mândra mea
(bis) Da ochii-mi văd inima-mi cere
Am curaj da n-am putere
Am curaj da n-am putere mândra mea (bis).
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și vremurile bune de odinioară, când viața era lipsită de griji și plină de iubire. Acum, cu mintea matură, regretă că nu a profitat de acele momente și că timpul a trecut.