Suntem atât de orbi clipă de clipă
Prea naivi, facem din dragoste risipă
Ne măsurăm iubirea cu banii
Și ne pierdem prostește anii.
AVem dorințe și vise închipuite
Ca-n realitate să fie înfăptuite
Vrem o casă, o viață mai bună,
Dar trăim într-o lume nebună.
Uităm prea des noțiunea de iubire
Suntem ocupați cu iubirea de sine
Egoismul e prima noastră simțire
Și indiferența în loc de zâmbet ține.
Nu mai căutăm suflete-pereche
Iubirea e o poveste prea veche.
Suntem goi și inutili în suflete
Facem din viețile proprii pamflete.
Te am. După pofta inimii.
Te ating. Te miros.
Îmi rătăcesc degetele prin părul tău.
Îmi lipesc inima de pieptul tău într-o respirație.
Îți fur cuvintele de pe buze, îți ghicesc gesturile.
Îți hrănesc poftele nebune.
Te am. Doar întind mâna și te ating.
Toate gândurile ți le știu după sărutarea de aseară.
Atinge-mă… așa cum o faci mereu
Un curcubeu al simțurilor sunt eu.
Sărută-mă… ai buzele așa fierbinți
Frământarea lor mă scoate din minți.
Atinge-mă… deschide-ți inima când simți
Cât de greu e să-mi spui: îmi lipsești.
Deschide ochii, nu e vis, e doar luna plină
Sărută-mă… din nou de noapte bună.
Îmbrățișează-mă… nu scoate nicio vorbă,
În noaptea asta ne retrăim amintirile.
Timpul este blând cu noi, clipa nu e grabă,
Sărută-mi… de pe obraz lacrimile.
Înainte de a merge la școală
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de lipsa de iubire și conexiune autentică în lume, contrastând cu amintirile intense și dorința de intimitate fizică și emoțională. Versurile reflectă o luptă între realitatea rece și nevoia de afecțiune și înțelegere.